Școala în Franța prin ochii unei mămici proaspăt emigrate: ”Încă sper că am făcut alegerea corectă”

mama si copil turnul eiffel

Școala din Franța pare să fie puțin diferită de ceea ce avem noi, sau cel puțin așa pare din spusele Genovevei Sider, o mămică care la începutul anului 2018 s-a mutat în Franța împreună cu întreaga familie.

Genoveva Sider părea să aibă o viață foarte frumoasă aici, sau măcar așa se vedea din afară. Am lucrat împreună în două trusturi de presă, fără ca job-urile noastre să aibă legătură unul cu altul și fără să ne intersectăm prea mult. Însă, nu aveai cum să nu o remarci, căci emana bucurie și frumusețe prin toți porii. Era extrem de prietenoasă și așa, încet încet am aflat că are un băiețel, că e o mamă cool și de vreun an părea să fi renăscut, căci se apucase de sport și arăta din ce în ce mai bine. Într-o zi, am aflat din birou că avea bagajele făcute și că urma ca în câteva zile să plece definitiv din țară, în Franța, acolo unde locuia familia soțului ei. M-am bucurat pentru ea și chiar i-am simțit lipsa.

Acum am întrebat-o cum e acolo și ce îi oferă Franța în plus pentru ea, familia ei și în special pentru copilul ei, Yannis.

TDM: Cum ați luat decizia de a va muta din țară?

Genoveva Sider: Mare parte din familia soțului meu locuiește în Franța, prin urmare dintotdeauna am avut în vedere asta, numai că am tot amânat momentul. La începutul lui 2018 ne-am gândit că poate ar fi mai bine, mai ales pentru Yannis, pentru a-i facilita accesul la o educație mai bună să facem pasul acesta…and here we are.

TDM: Ți-a fost vreodată frică că Yannis nu se va adapta?

Genoveva Sider: Nu, nu m-am gândit niciodată ca Yannis nu se va adapta pentru că el este încă mic, nu a legat prietenii solide cu colegii de la școala din România (îi lipsește doar Bica!). Pe de altă parte, lui îi place aventura iar mutarea noastră în Franța este ca o aventură pentru el. Este dornic să învețe franceza, să descopere locuri și oameni, să-și facă prieteni noi. În prima lui zi de școală aici, după prima evaluare, învățătoarea ne-a asigurat că în 3 luni va vorbi franceza și de atunci mă întreabă destul de des de când merge la școala din Franța ca să vadă cât mai are până când va comunica în limba franceză ca și colegii lui.

TDM: Cum era sistemul de învățământ românesc, cum îl vedeai tu ca mamă?

Genoveva Sider: Când am venit în  Franța, Yannis era în clasa a 2-a, finalul semestrului 1, deci experiența mea, ca mamă, cu învățământul din România este destul de redusă. Totuși, cred că nivelul de încărcare a copiilor cu  teme uneori peste nivelul lor de înțelegere este mult prea mare. Pe de altă parte, sistemul românesc este foarte competitiv (încurajat de părinți, dar și de școală) ceea ce pune foarte multa presiune pe copii. La toate acestea se adaugă opționale peste opționale (că deh acoperim lacunele de la școală) prin urmare copilul devine un mic corporatist cu program fix de la 8.00-20.00, de la vârste fragede și obosește. Been there, done that. Yannis aproape că adormea seara cu capul pe caiet, încerca să rețină mecanic niște noțiuni care uneori sunt mult prea tehnice și neadaptate nivelului lor de înțelegere.

Aici temele la nivelul clasei a 2-a aproape că lipsesc (cu asta trebuie să recunosc că nu am reușit să mă obișnuiesc!) sau pot fi rezolvate în 10 minute. Pentru că Yannis a venit în mijlocul anului școlar încercăm să recuperăm la franceză și exersăm cu el citit și tradus povești sau texte simple aproximativ 1 oră/zi. Progresul este evident și după numai 2 luni copilul poate comunica cu colegii săi.

În România, așa cum spuneam, el era în clasa a doua și când am ajuns aici a fost alocat la CE2 echivalentul clasei a 2-a. Pentru că nu este vorbitor de limba franceză, aproape zilnic merge la Monsieur Spira J  le maitre de la clasa pregătitoare de unde primește insights legate de pronunție, învață cuvinte noi,  fișe, teste. De 2 ori pe săptămână, marți și joi, vine o persoană trimisa de direcția de educație din cadrul primăriei care îi testează pe copiii care nu sunt francofoni pentru a evalua progresul lor.

În Franța copiii învață de la 8.30-11.30 (în acest interval fac de regulă franceză și matematică) de la 11.30-13.30 au o pauză de 2 ore, timp în care fie revin acasă (dacă au cu cine să stea) fie rămân la școală unde iau prânzul (contra cost) și se joacă. La 13.30 reiau cursurile până la  15.45 (dupa prânz sunt programate orele de științe, geografie, istorie etc).

De la 15.45- 16.30 au diferite ateliere extrașcolare, finanțate/oferite de primărie, pe care și le pot alege dintr-un meniu prestabilit (cor, robotică, atelier de creație, pictură, bucătărie, îngrijit animale). Yannis are 3 găini la școală cărora copiii le pot da de mâncare.  În plus, în fiecare luni, dimineața, merge la piscină.

Spre deosebire de România nu are un orar fix, adică nu are luni 2 ore de franceză și 2 de mate, ci este la latitudinea învățătoarei, în funcție de progresul copiilor, materie etc. Miercurea este zi scurtă, are ore doar de la 8.30-11.30, după ore copiii care nu au cu cine să stea acasă merg într-un centru de Loisirs unde iau masa și fac diverse activități. În acest centru de Loisirs, copiii pot fi găzduiți contra cost și pe timpul vacanțelor școlare.

Tot primăria se ocupă cu organizarea activităților după orele de școală și dimineața înainte de  începerea orelor se aleg activitățile ce se desfășoară în școală. Contra cost (tariful este stabilit de primărie, diferă de la o primărie la alta, în funcție de veniturile familiei și încep de la 0,54 euro), elevii sunt primiți dimineața începând cu ora 07:00 și după terminarea cursurilor (de la 1,39 Euro/zi, în funcție de veniturile familiei) până la orele 18:30 și în cazuri excepționale până la 19.00.

Absențele trebuie anunțate pe email, telefon la directoarea școlii, nu la învățător și motivate (scutire de la medic, foaie de învoire scrisă de părinți).

Pe site-ul orașului/ primăriei există o interfață dedicată familiilor unde fiecare părinte are acces și face înscrieri/retrageri de la cantină și activități extrașcolare pentru copilul său. Tot aici găsim și diverse informații referitoare la activitățile școlare următoare, meniu.

Aici nu se comunică cu doamna pe whatsapp, copiii au un caiet de corespondență cu părinții, în care doamna scrie/lipește o hârtie tipărită cu informațiile pe care dorește să ni le comunice. În general, informațiile sunt legate de noi activități sau evenimente la care vor participa copiii (excursii, teatru). Trebuie să verificăm zilnic acest caiet, semnăm luarea la cunoștință a informațiilor transmise, și, bineînțeles, putem comunica la rândul nostru orice alte informații dorim. (de exemplu, am cerut o întâlnire săptămâna viitoare în care să discutăm despre progresul lui Yannis.)

În afară de asta mai are o agendă în care copilul sau învățătoarea notează temele și ce are de facut de pe o zi pe alta ca să nu uite.

TDM: Yannis poate face diferența între cele două școli? Ți-a spus vreodată cum i se pare aceasta trecere?

Genoveva Sider: Da, face diferența… este fericit că are mai puține teme! (off the record, eu  sunt vigilentă, nu-l las să joace prea mult că …cine are carte are parte).

Nu spune, de exemplu, niciodată că nu vrea să meargă la școală sau că este obosit. Îi plac atelierele de seară iar în vacanță astepta cu nerăbdare începerea școlii.

TDM: Și-a făcut prieteni?

Genoveva Sider: La școala la care merge Yannis sunt copii de toate originile, nu numai francezi așa că integrarea s-a petrecut destul de repede. Are vreo 2-3 prieteni pentru că vorbește des despre ei.

TDM: Te-ai mai întoarce cu el în România, din perspectiva în care va trebui să o luați de la capăt cu sistemul de aici?

Genoveva Sider: Never say never. A trecut prea puțin de la plecare ca să spun că nu mi-e/ne e încă dor de casă, de familie și că nu m-aș întoarce și mâine.

Nu cunoaștem atât de bine sistemul francez pentru că a trecut foarte puțin timp. Acum îl descoperim și încercăm (mai ales eu) să ne acomodăm cu el. Pe de altă parte, nici sistemul francez nu este perfect.  Sper însă ca în timp  să fie potrivit pentru Yannis și să-i ofere fiului meu oportunitățile de dezvoltare pe care le vreau și eu pentru el.

Da, încă sper că am făcut alegerea corectă!

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație