Tabu în familia mea. Cum vorbim despre sex? Interviuri cu părinți, pitici și bunici

TABU in familia mea. cum vorbesti copiilor despre sex

Ai subiecte tabu în familia ta? Ai simțit pe propria piele ce înseamnă să nu ai voie să discuți despre anumite lucruri? Hai să vezi care este experiența altor persoane cu cel mai adânc înrădăcinat subiect tabu: sexualitatea.

Tabu reprezintă un obiect interzis, o persoană sau un lucru despre care nu se discută, fie din teamă, fie din pudoare.

Acesta este un termen religios, originar din Melanesia și Polinesia, fiind introdus în Europa de exploratorul James Cook. El desemnează o interdicție absolută cu caracter sacral, referitoare la comportamentul, limbajul, activitățile și relațiile oamenilor, fiind impusă, în societățile totemice, de căpeteniile tribale.

Însă tabuul a depășit demult aceste granițe! El este prezent și în societățile moderne, în familiile noastre unde „sefii de trib”, alias părinții, reușesc să-l impună. În plus, el are o putere de care poate nu ne dăm seama: trece cu ușurință și peste granițele timpului, fiind transmis de la o generație la alta, conștient sau nu.

Tabu: Când copiii te întreabă ce înseamnă cuvântul sex

Tu ai discutat vreodată despre sex cu propriii copii? Eu una, am încă vie în minte o întâmplare de pe vremea când eram un copil de grădiniță. Într-o dimineață, am auzit, la televizor, cuvântul sex, asociat zodiei mele. Știam că este ceva rușinos, de aceea m-am dus cu tupeu la tata să-l întreb: „Ce înseamnă sex?”. Eram tare curioasă de reacția lui, dar el doar a zâmbit puțin și m-a trimis la mama care a făcut și ea la fel. Nimeni nu mi-a oferit un răspuns. Ulterior, am aflat ce înseamnă de la verișoare mai mari sau de la prietene. Cu părinții nu am discutat niciodată despre acest subiect… tabu.

20 de ani mai târziu, când am devenit și eu părinte, m-am trezit în situația în care băiețelul meu, având aceeași vârstă ca mine atunci, tot de la televizor a auzit și a văzut niște lucruri legate de sexualitate. Se uita nevinovat la videoclipuri, împreună cu verișorii lui, însă melodia ce rula era: „Sub pielea mea” a trupei Carla’s Dreams și știți și voi ce imagini conține. Imediat le-am stins televizorul și le-am zis că, de azi înainte, nu mai au voie să se uite la posturile de muzică. Apoi am plecat rapid, fără să le dau vreo explicație. De ce am făcut asta? Nu cred că am procedat corect, dar am reacționat instinctiv. Probabil că tabuul legat de sexualitate s-a perpetuat. Nu cred însă că sunt singurul părinte care se află în situația asta.

Dacă vrei să afli mai multe lucruri despre cum să abordezi teme legate de sexualitate cu copilul tău, te invităm să citești articolul nostru: „Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex”, o carte ce nu trebuie să ne lipsească din bibliotecă.  S-a putea să te intereseze și un interviu cu Meg Hickling, autoarea cărții de mai sus.

Ce este tabu în familia ta? Doar sexualitatea sau mai sunt și alte lucruri? Am încercat să răspundem la aceste întrebări cu ajutorul unor persoane care fac parte din generații diferite: pitici, părinți și bunici. Ideile lor s-ar putea să vă surprindă. Lectură plăcută!Sabrina si Sara

Tabu în familia mea: Interviuri cu generația copiilor

Sabrina (14 ani): „La noi în familie nu există subiecte tabu, însă ceea ce se vorbește în familie, rămâne în familie. Consider că nu ar trebui să existe tabu într-o familie, ci ar trebui să fim deschiși.”

Sara (14 ani): „Tabu este să spui o minciună, să faci o faptă rea. Atunci când cineva aduce în discuție un lucru tabu, încerc să schimb subiectul.”Bianca si Danut&Corina

Tabu în familia mea: Interviuri cu generația mămicilor și tăticilor

Bianca (31 ani): „Cred că sunt și am fost o norocoasă! Nu prea avem tabuuri în familie. Am un nucleu de persoane foarte apropiate – mama, bunicii, unchiul meu, verișorii și copilul – în fața cărora nu există tabuuri. Așa înfruntăm noi, oltenii, greutățile! Vorbim despre ele. 🙂  Când cineva aduce în discuție un lucru tabu, încercăm să discutăm despre asta la rece, nu când suntem nervoși. De obicei, ne cântăm în strună și ne place să zicem ce vrea celălalt să audă. Pentru că ținem unul la celălalt.

Tabuurile sunt periculoase atunci când îți limitează gândirea, comunicarea și fericirea. Dar, uneori, pot fi utile – nu trebuie să discutăm chiar orice. Dacă nu ai niciun fel de tabu, ești la fel de nefericit ca atunci când ai prea multe! Echilibrul este binevenit în toate.”

Corina (26 ani): „Eu și soțul meu nu avem lucruri despre care nu vorbim, deși, de față cu copilul, nu discutăm intimități de cuplu. Consider că unele subiecte trebuie să fie tabu pentru copii, atunci când sunt mici, în rest, nu. Despre subiecte tabu bănuiesc că o să afle câte ceva de la alții și, când se va întâmpla asta, sper să fie deschis să mă întrebe. Deocamdată nu e curios, nu simte nevoia să afle. Cu cât îi spui că nu se discută ceva, cu atât e mai rău.”

Când un tabu taie comunicarea între copil și părinte

Dănuț (40 ani): „Tabuurile nu au făcut decât rău. De 26 de ani trăim într-o lume în care suntem educați să cerem socoteală, nu mai există tabuuri ca pe vremea comunistă.

Pe vremea noastră, subiecte tabu erau sexualitatea și tot ce era legat de faptul că părinții hotărăsc pentru noi, iar noi nu avem voie să punem întrebări. Ei nu argumentau, doar ziceau: „faci cum zic eu și gata!”. Când eram major am încercat să vorbesc cu tata despre un subiect tabu, crezând că putem discuta ca doi adulți, dar el l-a evitat. Asta nu m-a ajutat deloc, ba dimpotrivă, mi-a dăunat.

Dacă îl simțim preocupat pe copilul nostru de ceva, discutăm, nu ocolim subiectul sau îi spunem cinstit că nu știm.

Am preluat și noi mai departe tabuurile, cum am învățat de la părinții noștri. Am observat că atunci când ele există, copilul își găsește singur răspunsurile. În cazul nostru, sexualitatea a degenerat într-o presupunere logică. Darius a crezut că surioara lui mai mică e în burtică pentru că a mâncat-o mămica lui. Apoi a găsit o soluție rațională pentru naștere – doctorul a scos-o prin buric. Deocamdată l-am lăsat să creadă asta, nu am deschis subiectul. Sexualitatea o să-l preocupe cu adevărat când o să aibă fiorii dragostei, acum nu e momentul.

Comunicarea în familie trebuie să fie deschisă, dar când e mic trebuie ferit până la o vârstă la care poate înțelege ideea. Totuși, tabuurile strică o familie. Nu vrem să nu fim percepuți ca niște inchizitori.”Gabriela&Luminita

Tabu în familia mea: Interviuri cu generația bunicilor

Gabriela: „Nu avem tabu în familie. Nu am preluat și nu am transmis tabuuri. Cred că nu e bine să existe tabuuri în familie, părinții și copiii trebuie să discute despre orice.”

Gabriela Luminița: „La noi în familie nu se discută despre faptul că sora mea era vitregă, nu aveam aceeași mamă. În general, când eram copii nu aveam voie să intervenim în discuțiile adulților. Apoi, băiatul meu s-a căsătorit cu o femeie care avea o fetiță dintr-o căsătorie anterioară, iar noi am făcut un caz din asta. Ștefania nu s-a simțit exclusă nici mai târziu, când a apărut frățiorul ei.

Nu sunt de acord cu tabuurile, în familie trebuie discutat tot.

Eu sunt mai apropiată de vârstă de copiii mei, față de cum a fost mama mea cu mine și am altă mentalitate. Întotdeauna am considerat că trebuie să fiu o prietenă atât pentru copii, cât și pentru nepoți. Doar atunci poți discuta orice problemă.

Când eram noi copiii, eram certați dacă discutam ceva considerat interzis. Cu mama nu am vorbit niciodată despre relații de cuplu sau sex, nu simțeam că pot deschide un astfel de subiect.”

Așadar, tabuurile nu au fost eradicate din familia contemporană. Poate că nici nu trebuie. Important este să încercăm să vedem în nuanțe de gri, întrucât realitatea nu este zugrăvită doar în alb și negru. Trebuie să cântărim cu atenție diversele situații care apar și să luăm decizii de la caz la caz.

La tine în familie care sunt subiectele tabu? Ești de acord cu ele? Așteptăm răspunsurile tale în secțiunea de comentarii, de mai jos sau pe pagina noastră de Facebook.

Intră în conversație