5 motive pentru care părinţii se enervează. Rău.

Există multe motive pentru care părinţilor le sare ţandăra. Mda, nu o raritate să te porţi exact aşa cum le spui celor mici să nu se poarte: ridici tonul, zbieri, trânteşti, îi ameninţi. Odată ce descoperi sursa nervilor tăi, însă, ai mai multe şanse să eviţi aceste momente.

Noi credem că merită efortul şi să te gândeşti bine dacă lucrurile de mai jos sunt valabile şi în cazul tău, pentru că astfel vei fi mai aproape de statutul de părinte calm şi relaxat la care visăm cu toţii.

1. Oboseală

Unul din cele mai importante motive pentru care părinţii sunt nervoşi este pentru că sunt obosiţi.

Oboseala şi starea de nervozitate merg mâna în mână. Când eşti obosit, răbdarea este foarte şubredă. Da, este chiar atât de simplu. Cu toate acestea, problema oboselii nu este întotdeauna uşor de remediat.

Unul din motivele pentru care părinţii sunt obosiţi este acela că nu dorm suficient.

Un alt motiv pentru care părinţii sunt obosiţi este că au programe mult prea încărcate. Cu alte cuvinte, părinţii de astăzi sunt tot timpul ocupaţi şi au activităţi peste activităţi, chiar şi în weekend-uri. Este important să ai şi momente de linişte şi de dolce farniente. Prioritizează-ţi activităţile, astfel încât să îţi rămână timp şi pentru a te relaxa la sfârşitul zilelor lucrătoare şi în weekend.

2. Stres

Un al factor care contribuie la nervozitatea părinţilor este stresul şi responsabilitatea multelor lucruri pe care trebuie să le facă.

Mulţi părinţi muncesc foarte mult şi le este foarte greu să îşi gestioneze şi rolurile în familie. Când sunt supraîncărcaţi cu treburile la serviciu, aceştia şi-ar dori ca acasă lucrurile să se rezolve repede şi fără probleme, în aşa fel încât să treacă uşor la alte şi alte responsabilităţi.

Dacă şi tu eşti în această situaţie, acordă o atenţie deosebită momentelor când te enervezi – este din cauza stresului tău sau chiar s-a purtat copilul într-un mod neadecvat? Încearcă să îţi diminuezi stresul, în aşa fel încât să nu fie copilul tău nevoit să îl gestioneze.

Ai putea face acest lucru în numeroase feluri. Primul ar fi să te gândeşti dacă este musai necesar să munceşti atât de mult şi dacă ai mai putea reduce din responsabilităţi.

În orice caz, trebuie să fii mai organizat, să planifici din timp, să găteşti în cantităţi mai mari atunci când ai timpul necesar – orice ca să fii mai eficientă şi în control. Adesea, stresul este cauzat doar de o chestiune de organizare şi nu de viaţă cotidiană.

3. Ţinteşti la perfecţiune!

O cauză comună pentru care părinţii se enervează este dorinţa lor ca totul să fie perfect. Trăim într-o epocă în care există percepţia că perfecţiunea poate fi atinsă. Ei bine, nu poate. Ai putea să nici nu fii conştientă de aşteptările nerealiste pe care le ai de la copilul tău.

Ia seama la tiparele şi pretenţiile tale. Îi compari cumva desenele copilului cu cele ale colegilor lui şi eşti dezamăgită că nu sunt la fel de bune? Îţi împingi copilul de la spate să aibă numai note maxime la şcoală? Ţipi la el dacă nu marchează un gol la fotbal? Te supără faptul că nu excelează la toate obiectele de la şcoală, ci doar la unele?

Atunci când renunţi la nevoia de perfecţiune, furia ta se va diminua.

4. Vrei recunoaştere imediată!

A dori recunoaştere imediată este un alt factor major care influenţează nervozitatea părinţilor. Nu numai copiii îşi doresc ca lucrurile să se întâmple cât mai repede, ci şi adulţii. La fel cum cuptorul cu microunde poate găti un preparat în două minute, mulţi părinţi îşi doresc ca cei mici să crească şi să se maturizeze imediat.

Din nou, este posibil să fi uitat că ai o problemă, aşa că ia-ţi un moment pentru a gândi mai bine. Eşti intolerantă când vine vorba de comportamentul copilului? Te frustrează faptul că trebuie să repeţi de multe ori un lucru până când micuţul să îl înţeleagă? Te aştepţi ca el să vadă lucrurile ca tine?

Dacă da, atunci aceste sentimente se traduc în speranţa ca micuţul să funcţioneze ca un adult. Aminteşte-ţi zilnic că este nevoie de mulţi ani pentru a deveni adult – aşa cum a fost şi cazul tău. Rolul tău este de a-l educa, de a-i inspira şi a-i facilita o creştere normală, astfel încât, la momentul potrivit, să fie matur, raţional şi cooperant.

5. Ştii că nervii înseamnă putere!

Societatea ne învaţă că furia este putere. Oamenii puternici, bogaţi şi agresivi sunt consideraţi puternici, în timp ce iubitorii de pace sunt consideraţi a fi mereu cu un pas în urmă. Aceasta înseamnă supravieţuirea – conform teoriei evoluţioniste. Această credinţă a societăţii este motivul de bază pentru care majoritatea părinţilor se enervează – ei cred că furia este singura modalitate de a obţine ce îşi doresc de la copii.

Dacă ai intrat în capcana de a folosi furia pentru a-ţi controla copilul, ţine cont că nu este totuşi decât o soluţie pe termen scurt, ce are efecte negative pe termen lung.

Nu te afli într-o cursă evolutivă cu copilul. Nu este viaţa nimănui în pericol. Trebuie doar să îţi educi copilul pentru a deveni un adult responsabil, iar nervii nu sunt cheia spre acea uşă.

Copiii răspund cu frică la nervii părinţilor, aşa că, într-un fel, starea ta spirit dă rezultate. Cu toate acestea, adevărul este că în relaţiile semnificative mult mai multe pot fi obţinute cu frumosul. Nu numai că micuţul îţi va percepe mesajul dacă i-l transmiţi calm şi rezonabil, dar va înţelege şi ce stă în spatele acestei abordări.

Ca un părinte iubitor, este preferabil să foloseşti modalităţi eficiente şi non-coercitive pentru a obţine cooperarea copilului. Este posibil să dureze un pic mai mult decât ţi-ai dori, dar vei vedea rezultate pe termen lung.

În concluzie, furia este comună în ziua de azi din toate motivele de mai sus. Cu toate acestea, nu trebuie să continui să te enervezi. Furia poate fi gestionată. Odată ce vei reuşi să îţi stăpâneşti nervii, vei avea o relaţie mult mai bună cu copilul, iar toată lumea va fi mai fericită.

Citește ”Părinți liniștiți, copii fericiți” și află de la Laura Markham cum poți înlocui țipetele cu conectarea. Cartea este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație