Căldura care fierbe nervii

Adriana Moscu
caldura-care-topeste-creierul-totul-despre-mame

Un alt motiv să ne răzbunăm pe cine nu trebuie. Află de ce căldura care ne fierbe nervii este doar un alt pretext pentru vărsarea frustrărilor noastre.

Seceta a topit orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. În loc de răbdare am în creier nămol, aș adăuga eu, la versurile lui Labiș, la 40 de grade Celsius la umbră și cu o droaie de deadline-uri în față de dus la bun sfârșit. E cald, mai cald decât poate duce un aer condiționat, mai cald decât m-aș fi așteptat când invocam de zor venirea grabnică a verii, cu șase luni în urmă, când trozneau pietrele afară de ger. Cu gâtul uscat, cu  sudoarea cât bobul de mazăre pe șira spinării, cu creierul năclăit de lipsa oxigenului, ne trezim făcând fețe-fețe, zbierând și răzbunându-ne pe copilul care se plictisește în vacanța muuult prea mare și fierbinte, care e de-abia la început. E de vină căldura, îți spui după ce te-ai stropșit 15 minute la el, de nu mai știa bietul pe unde să scoată camașa. Căldura care fierbe nervii să fie de vină, oare?

Texte și pretexte

Întotdeauna găsim vinovați înspre care să arătăm cu degetul, disculpându-ne de orice păcat și vorbă spusă la mânie. Cum să nu-ți ieși din minți când de-abia mai poți să respiri, când la serviciu ai ajuns gata asudată, dar transpirația ți-a înghețat înainte să apuci să deschizi calculatorul, pentru că ți-a suflat toată ziua aerul condiționat în cap, încât la finalul programului îl aveai cât o zi de post? Cum să nu explodezi când, odată ajunsă acasă, intri într-o saună veritabilă pentru că, nu-i așa, aerul condiționat stă închis, să nu răcească ăla micu’, să nu care cumva să-l tragă curentul. Și-uite-așa, picătura chinezească (dacă mai picură ceva zilele acestea) e gata formată. Ți-ai găsit – pentru a câta oară? – motiv să-ți descarci nervii. Dar, vai, ce-o să faci la toamnă, când vremea va reveni la normal? Asta-i bună – pentru fiecare derapaj și criză de nervi în parte există câte un vinovat care să-ți justifice ieșirile: lipsa banilor, supraîncărcarea la locul de muncă, amânarea concediului pe o perioadă de timp nedeterminată sau kilogramul în plus indicat de cântar.

Vinovații fără vină

Să dai vina pe alții când de fapt tu porți întrega răspundere pentru răbufinirile constante și repetate nu aduce nimic bun, dimpotrivă, este un comportament toxic, care te afectează și pe tine, și pe cei din jur. Chiar dacă pe moment vei simți o eliberare indicând un alt vinovat pentru greșelile tale sau pentru lipsa de organizare, pe termen lung se vor acumula frustrări și vinovății cât se poate de reale. Din fericire, există soluții, e nevoie doar să le vezi, să le accepți și să le pui în aplicare. Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să nu-ți mai ieși din minți data viitoare și, mai ales, să nu mai arăți cu degetul către cine nu trebuie:

Organizează-te. Pregătește de cu seară treburile pe care le ai de făcut pentru mâine. Fă o listă cu priorități și pune ceasul să sune cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a nu intra în panică dacă întârzii.

Deleagă. Nu le poți face pe toate și nici nu trebuie. În mod contrar, ajungi să te epuizezi înainte de mijlocul zilei. Și, până la urmă, pentru asta există familiile și prietenii. Stabilește câte o sarcină pentru fiecare membru al familiei și răsplătește-l pe cel mic numai dacă și-a depășit atribuțiile. Altfel, va avea impresia că firescul trebuie remunerat, iar tu știi foarte bine că nu e așa.

Stabilește-ți prioritățile. Fii realistă și încearcă să-ți dai seama ce poți să faci și ce nu. Să fii mamă înseamnă să renunți la multe dintre lucrurile care odinioară îți făceau plăcere. Dar hai să privești jumătatea plină a paharului: ai pierdut un pic de libertate, dar ai câștigat o iubire infinită, pe viață. Puiul mic din fața ta te învață lecția răbdării, a mărinimiei, a altruismului, a iubirii necondiționate. E altceva pe lume care contează mai mult decât asta? Și nu uita: ai privilegiul de a-l îngriji și a-l face om mare doar 18 ani din viața lungă care i se așterne în față: vei avea suficient timp, mai târziu, să recuperezi din pasiunile neglijate în această perioadă. 

Comunicați. Hai, că nu e greu în era digitală. Sau e? Prea ne-am învățat cu toții să ne ascundem sentimentele în spatele monitoarelor și să ne fabricăm o viață perfectă, de ochii lumii, dar atât de falsă încât nici noi nu o credem până la capăt. Oprește orice gadget ai avea în jur și poartă o discuție sinceră cu copilul care te-a enervat. Adesea, mijloacele de comunicare (altele decât cele verbale), distorsionează mult adevărul și lasă loc de interpretări. Vorbește pe limba lui, astfel încât să te faci înțeleasă. Și ai răbdare să-l asculți până la capăt. 

Recunoaște-ți vina. Fii sinceră – onestitatea e calea cea mai sigură și cea mai scurtă către dezamorsarea problemei. Minciuna complică teribil ițele și seamănă neîncredere. Însă un adevăr rostit la timp, calmează spiritele mai ceva ca un duș rece pe caniculă. Iar copilul îți va urma exemplul și va înțelege că adevărul nu aduce după el consecințe negative. 

Nu o lua personal. Chiar așa – nu ești tu vinovată pentru tot ce nu merge bine. Nu încerca să menții totul sub control, acest lucru pur și simplu nu este imposibil și, până la urmă, e normal ca lucrurile să o mai ia razna din când în când. Face parte din regula jocului. E important să nu te lași provocată și să nu adopți un comportament mimetic – oricât de tare te-ar tenta, nu mai poți să-ți iei jucăriile și să pleci. Eventual (și recomandabil), luați jucăriile și jucați-vă împreună.

E posibil ca uneori să nu funcționeze nicio regulă. Spune-ne care sunt soluțiile tale și citește un text despre crizele de nervi ale mamelor care te va convinge că nu doar tu treci prin momente în care simți că explodezi.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa