Și voi vă faceți muuulte griji?

Grijile parintilor

Grijile parintilor„Copii mici, griji mici, copii mari, griji mari” sau de ce se îngrijorează părinții

Ei bine, se pare că e adevarată vorba aceea cu „copii mici, griji mici, copii mari, griji mari”. Când copilul nostru era mic, grijile noastre se împărțeau între somn și hrană. Dacă doarme destul, de ce nu prea mănâncă, oare de ce se trezește noaptea de șapteseprezece ori, a luat destul în greutate și altele asemenea.

De când copilul a crescut, s-au diversificat și alimentele pe care le mănâncă, și activitățile în care e implicat, și grijile noastre. La fel au pățit și prietenii noștri care au copii. De când copiii noștri au trecut de bebelușie, am avut ocazia să aflu ce îngrijorări ne bântuie gândurile.

Iată lista scurtă a îngrijorărilor pe care le au cei mai mulți dintre părinți:

1. O să fie ultimul din grup care o să facă la oliță.

Știm cu toții că fiecare copil e diferit și că fiecare face achizițiile în ritmul propriu. Totuși, atunci când copilul are trei ani și jumătate și vezi în jur copii care fac la oliță de la un an și jumătate, parcă nu poți să nu te întrebi dacă al tău e normal. O să facă totuși vreodată pasul cel mare?

2. Când era mic, mă temeam să nu înghită obiecte mici. Acum, mă tem să nu și le bage în nas.

Copiii își descoperă cu încântare orificiile și adoră că au dexteritatea să introducă obiecte în găuri atât de mici. Biluțe în nas, mazăre în urechi, nici nu vă trece prin cap câte idei pot avea. Ei sunt entuziaști, nouă ne stă inima în loc. Cel mai bine e când ne spun și reușim să rezolvăm imediat, fără vizite la spital și emoții suplimentare.

3. A venit vremea pentru grădiniță. Cum să fac alegerea corectă?

Grădinițe de stat, particulare, clasice, în sisteme alternative, mici sau mari, cu mâncare tradițională sau vegetariană, aproape de parc sau aproape de casă, cu grădină mare sau curte cu mochetă – am trecut cu toții prin asta, nu-i așa? De-abia după ce facem alegerea începe chinul. Oare o să fie ușoară acomodarea, oare o să îi placă la grădi? Nu era mai bine să îi căutăm o bonă? Sau s-o chemăm pe buni?

4. Ce mă fac dacă pierd copilul?

Cât timp l-am avut în cărucior sau în sling, a fost simplu. Nu mergea, nu fugea, stătea unde îl puneam. Acum, a început să fugă, e interesat de tot ce vede și în trei secunde nu mai e de găsit. În parc trebuie să stai cu ochii pe el tot timpul, nici să răspunzi la telefon nu mai poți.

5. Unde stabilesc limita între ce e bun pentru copil și ce i-ar plăcea lui să mănânce?

Atunci când hrăneam un bebeluș, controlul era al nostru. Acum, copilul descoperă că pe lume există și alte alimente în afară de morcovi fierți și pește la aburi. Descoperă pufuleții, acadelele, floricelele, covrigii, sticksurile, biscuiții și înghețata. În parc, toți copiii mănâncă ceva mai apetisant decât salata de fructe din caserola lui. Mai e și chioșcul cu înghețată. Viața se transformă într-o continuă negociere, presărată cu crize de furie și cu concesii vinovate. Ufff!

6. Cum îl ținem pe copil departe de televizor?

Mirajul desenelor animate n-a ocolit niciun copil care are acasă televizor. Plușica, Mickey Mouse, Clopoțica – le-am învățat pe de rost chiar și noi, părinții. Cât de mult televizor e prea mult totuși? Și cât e acceptabil? Cele mai bune sunt zilele în care avem atât de multe activități că nu avem timp să mai deschidem și televizorul, dar e adevărat că mai obosim și noi sau mai avem de lucru. (Scriu acest text auzind pe fundal vocea cristalină a doctoriței de plușuri.)

7. Copilul meu trece printr-o perioadă dificilă, pe care nu știu s-o gestionez.

Fie că este vorba despre tantrumuri nesfârșite și chinuitoare, fie că au început coșmarurile noapte de noapte, fie că cel mic are un repertoriu întreg de ticuri și obsesii, fie că are tot felul de frici și fobii, vârstele mici vin cu tot felul de particularități stranii. Părinții întreabă în stânga și în dreapta, caută specialiști, citesc, se îngrijorează. Uneori se simt neputincioși, depășiți și sunt în pragul depresiei, așa că poate i-ar ajuta să știe că suntem cu toții la fel de panicați.

Nu-i așa că și voi vă faceți multe griji în legătură cu copilul vostru? Poate vă ajută să povestiți despre ele. Împărtășind altora, putem primi sfaturi prețioase și putem afla că nu suntem singuri. Și, din când în când, putem afla câte o soluție bună la problemele noastre. Așa că vreau să vă întreb: care au fost grijile voastre cele mai mari de când ați devenit părinți?

În emisiunea Totul despre mame am stat de vorbă cu Speranța Farca, psihanalist specializat în relația mamă-copil, despre gestionarea fricilor pe care le avem noi, părinții.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație