Un părinte traumatizat poate fi un părinte bun?

părinte traumatizat

A fi părinte nu este o sarcină ușoară. Multe cărți au fost scrise pe ideea de a ne învăța să fim părinți buni, așa că sfaturi se găsesc la tot pasul. Există însă părinți care au suferit o traumă și care nu sunt capabili să facă față provocărilor de zi cu zi.

Deși nu este un caz comun, un părinte traumatizat trebuie înțeles și ajutat. Psichologytoday.com, prin intermediul medicului Michelle Hutt, terapeut și specialist în tratarea traumelor și a problemelor mentale, scriitor și educator parental, victimă a abuzului din copilărie, a publicat povestea unei mame traumatizate.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

sau
Înscrie-te cu Facebook

Este vorba despre Kathy, o tânără din SUA care, în timp ce se afla în liceu, avea ca scop principal în viață construirea unei familii și nu-și dorea altceva decât să fie o soție și o mamă bună. Ea nu se gândea să urmeze o facultate pentru că, așa cum afirma familia ei, nu era suficient de isteață ca sora ei mai mare încât să poată deveni studentă. Din păcate, drumul în viață al lui Kathy fusese decis de alții. Ea a fost abuzată sexual de un membru apropiat la familiei, la vârsta de 8 ani. Nu a realizat, decât mulți ani mai târziu, că rădăcinile care au dus la incapacitatea de concentrare la școală precum și slabele performanțe școlare proveneau din dezastrul cauzat de abuzul suferit în copilărie.

Ajunsă adult, Kathy s-a căsătorit și a dat naștere unui copil. Deși manifestă în continuare simptomele problemelor sale, a rămas inconștientă de legătura dintre aceste simptome și experiența traumatizantă suferită în copilărie. A devenit deprimată și retrasă, adeseori cu o privire fixă ce nu se îndrepta nicăieri și era amorțită din punct de vedere emoțional ceea ce înseamnă că nu putea fi prezentă pentru a-i oferi copilului său grija și afecțiunea de care fiecare bebeluș are nevoie. Dormea foarte mult în ciuda coșmarurilor pe care le experimenta foarte des.  Evita să stea alături de alte persoane și se simțea inconfortabil în propria piele.

Citește aici un articol interesant despre povestea unei femei ce a învățat să trăiască cu anxietatea socială.

A realizat că ceva nu este în regulă cu ea și a început să se roage, să citească cărți de psihologie și de dezvoltare personală, toate acestea în efortul de a afla ce se întâmplă. A ascultat poveștile altor oameni și uneori tresărea atunci când într-un show de televiziune câte o femeie își dezvăluia povestea personală. Abia atunci a început să înțeleagă ce se întâmpla cu ea căci și acea femeie de la televizor fusese victima unui abuz sexual în copilărie, asemenea lui Kathy și manifestau amândouă aproximativ aceleași simptome, cunoscute ca fiind semnele stresului post traumatic. Astfel, Kathy a putut face conexiunea și a început să caute ajutor.

Conform unei statistici din 2013 a organizației americane „Darkness to Licht Child Sexual Abuse”, aproximativ una din șapte fete și unul din 25 de băieți sunt abuzați sexual înainte de împlinirea vârstei de 18 ani”. Din cauză că foarte multe dintre victime nu sunt conștiente de faptul că au rămas traumatizate și mai mult decât atât. Nu sunt conștiente de efectele pe termen lung ale unei astfel de traume, nu sunt capabili să facă conexiunea între ceea ce li s-a întâmplat și ceea ce li se întâmplă în prezent, mulți dintre ei crezând că sunt „nebuni”.

Recomandări



Citește aici despre simptomele atacurilor de panică despre care nimeni nu vorbește.

Dr. Hutt consideră că aceste simptome sunt absolut reacția normală la un eveniment anormal. „Vina și rușinea nu aparțin niciodată victimei, așa cum poate gândesc mulți, ci abuzatorului. Ca și copil, cum ai putea fi vinovat de ceva atât de abject?”

Ce poți face ca părinte?

Dacă una dintre voi se regăsește într-o astfel de situați și descrie astfel de simptome, nu este nimic rușinos. Să nu ne gândim decât că în România ca probabil în multe țări în curs de dezvoltare, astfel de abuzuri se întâmplă și s-au întâmplat. Ziarele sunt pline cu astfel de știri.

Tot ce ai de făcut este să cauți ajutor. Să ceri ajutorul unui terapeut specializat în tratarea traumelor ca să-ți poți recâștiga vocea, să poți identifica simptomele legate de traumă, să înveți cum să răspunzi pozitiv, să-ți poți face un plan de îngrijire personală și să înveți cum să fii un părinte bun pentru copilul tău.

Acești psihologi au metode incredibile prin care te pot face să vorbești, să realizezi ce se întâmplă și să te poți vindeca. Cu o astfel de traumă pe suflet nu se poate trăi liber, liniștit și nu te bucuri de viața, copilul și familia ta.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.