Romantism ca-n desene animate

Saint Valentine's day când ai copii

Saint Valentine's day când ai copiiCare e faza cu romantismul de Valentine’s Day când ai copii

N-am fost niciodată o fană a romantismului la comandă. Prin urmare, nici Valentine’s Day nu mi s-a potrivit prea bine, nici Dragobetele. Nu e o chestiune de patriotism, ci de fire. Încerc să fiu cât pot eu de romantică în condițiile date.

Mai ales că adevărata presiune a venit după ce copilul s-a mărit. Cum vine asta? Păi înainte, Valentine’s trecea discret. Un pupic, un cadou, o singură dată cină romantică la restaurant. Când ne-am trezit înconjurați de alți îndrăgostiți care mâncau regulamentar romantic la mesele din jur şi mi-a ajuns. Însă Tudor a repus romantismul în drepturi aşa cum numai un copil o poate face. Anul trecut, de Valentine’s Day, eram în hipermarket cu familionul, când văd în coşul de cumpărături o mare inimă roşie de pluş pe care scria cu alb “I LOVE YOU”. Mi s-au strepezit dinții şi m-am rățoit la soțul meu. “Pe bune??? Ce-i cu porcăria aia?!” S-a lăsat liniştea iar eu mi-am luat un cot de la jumătatea mea. “A luat-o copilul pentru tine!” Copil care a zis că vrea s-o plătească el, din puşculița lui, pentru că mă iubeşte. Rar mi-a fost dat să mă simt mai prost.

Îmblânzirea scorpiei

Se face anul de când dorm cu inimioara respectivă în brațe, noapte de noapte. La început, pentru că Tudor mă verifica cu ochi de vultur. Trebuia să-i dovedesc din nou şi din nou că regret ieşirea mea din magazin şi că, de fapt, mă topesc după inimioarele roşii din pluş pe care scrie cu alb I LOVE YOU. După o vreme, a uitat să verifice, dar începusem eu s-o caut prin pat cu gest reflex. Şi tot de dragul copilului, am devenit şi eu şi taică-său mai domoli în a judeca această sărbătoare de import ca fiind sub demnitatea noastră. Până la urmă de ce nu ne-am face, o dată pe an, câte un cadou dulce de trebuie să bei apă rece după? Şi, implicit, copilului. Că doar şi pe el îl iubim. Şi el ne iubeşte pe noi. Dacă iei Valentine’s Day drept o sărbătoare a iubirii – şi nu musai a romantismului sau a îndrăgostirii la comandă, – parcă e mai uşor de digerat.

Triunghiul conjugal

Cât romantism mai încape în viața de zi cu zi a unei familii cu copii nu mai are sens să discutăm. Ne mulțumim cu câte un pupic la plecarea din casă, cu o ocheadă în timp ce aspirăm, cu câte o seară furată, când reuşim să înfrângem impulsul tentant de a adormi epuizați în fața unui film. Dar de Valentine’s Day Tudor dă tonul încă de dimineață: “pupați-vă!” Apoi îl târâie pe taică-său la piață, după flori. Eu mă prefac că nu ştiu unde pleacă, dar fug la baie şi-mi dau repede cu rimel la ochi. Ei se întorc, Tudor ascunde la spate buchetul lui de flori, fără să ştie că tijele sunt mult mai lungi decât brațele lui, eu mă arăt surprinsă şi îi pup tare, tare pe amândoi. Nu e nici o surpriză, însă trebuie să recunosc că e o foarte mare bucurie.

Seara mult aşteptată

Îl culcăm pe Tudor mai repede sau cel puțin încercăm. Avem în frigider o şampanie, am pregătit şi platoul cu brânzeturi franțuzeşti, struguri şi alte bunătăți şi când sunt sigură că a adormit cel mic mă ridic pâş pâş şi ajung în living. Ştiu că nu e romantic să dai o tablă de Valentine’s Day, dar nouă ne place aşa că aruncăm zarurile şi ne zâmbim pe sub mustață- metaforic, desigur, deoarece el s-a bărbierit, eu am fost la cosmetică- cu gândul la pedeapsa pe care urmează s-o primească cel care va pierde. Ciocnim paharele, ne minunăm cât de bine merg strugurii reci cu camembert-ul, un zar dublu mă face să avansez mişeleşte pe tablă şi mi-e clar că eu voi da “pedeapsa”. Deodată, din pragul uşii se aude o voce subțirică: “M-ați trezit cu zarurile alea… Wow, avem brânzică cu struguri!”

The end. The happy end.

Se strecoară pe canapea aşa, desculț, în pijamale. Îşi trage o pătură peste el, cuibărit tot în mine. Ia un strugure, îl muşcă pe jumătate şi scoate tacticos sâmburii. “Tati, eu vreau din aia mai fără albastru”, arată cu degetul spre platoul festiv. „Pot să pun pe desene?” Tati îi alege o bucățică de brânză mai puțin mucegăită şi un râs colosal ne cuprinde pe amândoi. Copilul începe să râdă şi el, fără să ştie prea bine de ce. Cu gura plină, ne spune: “Sunteți cam nebuni. Da’ vă iubesc şi-aşa…”

Happy Valentine’s Day şi ție!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație