Zen şi arta parentingului - Totul despre mame

Aflăm de la dr. Laura Markham că putem fi nişte părinţi zen!

„Iată ceva ce frica n-o să-ţi spună niciodată. Nu trebuie să te simţi aşa. Frica îţi spune doar despre starea de luptă sau de zbor. Nu-ţi spune niciodată că muntele din faţa ta trebuie urcat de tine.” – Guy Finley

„Între stimul şi răspuns există un spaţiu. În acel spaţiu se află puterea noastră de a ne alege răspunsul. Iar în răspunsul nostru stau dezvoltarea şi libertatea noastră.” – Viktor E. Frankl

Budismul zen spune că mindfulness este calea spre pace şi iluminare. Ce înseamnă, de fapt, mindfulness? Să fii atent la experienţa pe care o trăieşti în momentul prezent.

Când acordăm atenţie experienţei noastre reale, dintr-un anumit moment, observăm cum mintea interpretează adesea experienţa noastră printr-o lentilă a fricii care creează stres. Acel stres ne face să reacţionăm în moduri care înrăutăţesc totul. Facem mereu tragedii din nişte nimicuri.

Dar dacă am putea depăși momentele tensionate fără stres? Crezi sau nu, e foarte posibil să faci asta. Este nevoie de doar un pic de exerciţiu. Iată cum.

1. De îndată ce simţi că nervii dau să iasă la suprafaţă, opreşte-te. Stop. Acesta este cel mai greu pas, dar cel mai important. Când conştientizezi momentul prezent, îţi opreşti reacţiile automat. Îţi oferi variante de răspuns.

2. Respiră adânc. Scutură-ţi tensiunea din vârful degetelor, expir-o, fă orice funcţionează ca să-ţi schimbi starea fizică din cea de luptă în cea de calm. Eu spun „Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat această ocazie de a evolua” şi mă calmez imediat. Fă orice simţi că poate funcţiona în cazul tău.

3. După ce te calmezi, întreabă-te: există o problemă reală ce implică un pericol fizic care are loc chiar acum, în acest moment? Sau poate că mă confrunt eu cu anxietate, cu un tipar de gândire negativă şi cu scenarii catastrofale? (În 99% din timp cam aşa fac.)

4. Analizează care sunt gândurile producătoare de stres din mintea ta.

5. Întreabă-te: este acest gând absolut adevărat? (de exemplu, este complet adevărat că bebeluşul va plânge toată noaptea, iar eu nu voi dormi deloc? Va deveni fiul meu un criminal pentru că l-a lovit pe acel copil la locul de joacă? Va eşua fiica mea la şcoală şi în viaţă pentru că a luat nişte note proaste? Oare sunt eu un eşec total ca mamă pentru că toţi copiii mei ţipă unul la altul?)

6. Întreabă-te: Există modalităţi alternative de percepere a acestei situaţii care să fie nu numai mai puţin stresante, dar şi mai utile în satisfacerea nevoilor şi obiectivelor mele? (De exemplu, bebeluşul probabil că nu va plânge la nesfârşit, eu pot gestiona mai uşor fiecare moment în parte şi pot face cu rândul cu soţul meu, ca fiecare dintre noi să poată dormi. Fiul meu are doar trei ani şi s-a speriat, îl pot ajuta să înveţe să-şi gestioneze sentimentele mai constructiv. Carnetul cu note proaste al fiicei mele înseamnă că trebuie să ne schimbăm rutina de seară pentru a lucra cu ea mai mult. Fac tot ce pot ca mamă şi toţi copiii se ceartă, dar vreau într-adevăr o casă mai paşnică; cred că o să citesc cartea despre rivalitatea între fraţi). Observă că nici unul dintre aceste puncte de vedere nu prespune că trebuie să ţipi la copilul tău sau să-l cerţi. După ce te calmezi şi accepţi situaţia, există întotdeauna o metodă prin care chiar ai puterea de a schimbă starea de fapt.

Ţi se pare greu? Ca orice altă abilitate, şi aceasta are nevoie de exerciţiu. La început, să-ţi observi la timp gândurile care fug va fi aproape imposibil de cele mai multe ori. Dar dacă perseverezi, te vei observa chiar râzând pe măsură ce observi gândirea catastrofală pe care o face mintea ta. („Sunt pe cale de a-mi pierde complet controlul cu cel mic, care are trei ani, deoarece cred că trebuie să-i arăt cine e şeful?!”)

Minunea este că, odată ce devii conştient de acel moment, ai posibilitatea de a alege de cum să te porţi.

Volumul “Părinți liniștiți, copii fericiți”, de Dr. Laura Markham, este disponibil aici.