6 lucruri la care nu m-am așteptat când mi-am luat o pisică în apartament

Alexandra Irimiea

Când am vrut să-mi iau o pisică în apartament îmi imaginam cum viața noastră de familie o să se îmbogățească și o să devină mai frumoasă cu un nou membru mic, pufos și super simpatic. Ei bine, am avut dreptate, dar numai pe jumătate.

Anul trecut, prin octombrie, un mâț mic, negru cu alb, cu aluniță la botic, m-a cucerit. De atunci, împreună cu familia mea și cu Pisoi, căci așa i-am pus numele, am pornit într-o aventură la care nu m-am așteptat deloc.

1. Nu m-am așteptat la atâta păr de pisică peste tot

Dar peste tot! Știam că pisicile lasă păr, dar nici chiar așa. Acum dacă vreau s-o mângâi sau să mă joc cu ea, rămân cu niște valuri, valuri de fire de păr ce plutesc liniștite în aer, ca mai târziu să le adun, conștiinciosă, cu mătura. Nu mai zic de haine care se umplu instantaneu de păr. Cel mai tare însă m-am speriat când i-am găsit fiului meu, pe guriță, un fir de păr. Groaznic! Îmi venea să renunț imediat la ea!

2. Nu m-am așteptat să-mi roadă hârtia igienică

Ahhhh, asta mă enervează la culme la pisica mea! Știam că pisicilor le place să roadă canapele, să-și “ascută” gheruțele în tot ce e mai pufos, dar nu mă gândeam niciodată că hârtia mea igienică va cădea victimă pisicii mele.

Și-au dat viața câteva role bune până când mi-am dat seama că făcea asta doar în anumite momente. Pisica mea nu suporta să rămână închisă în baie, așa că își vărsa nervii fix pe hârtia igienică. De atunci nimeni nu mai are voie să închidă ușa la baie! 🙂 Nu se știe niciodată dacă nu cumva pisica este sub cadă și apoi se trezește că e iar închisă.

3. Nu m-am așteptat să sară pe mine, noaptea, când iese la “vânătoare”

Când era mai mică, asemeni unui bebeluș, pisicii noastre nu prea îi plăcea să doarmă toată noaptea. Și chiar dacă eu voiam să o luăm cu noi în pat, s-o mângâiem și să dormim cu ea, nu prea era posibil. Fie avea un chef nebun de joacă și nu stătea deloc locului, fie adormea pentru puțin timp, iar apoi se scula, tot cu chef de joacă, fix când adormeam noi. Așa că trebuia să fim atenți și să închidem ușa dormitorului ca să nu rămână pisica peste noapte cu noi.

pisică
pisică în apartament

Acum, că s-a mai mărit, nu mai avem grija asta. Când vrea să iasă, se strecoară printre picioarele noastre când mergem la baie sau să bem apă. Dar într-o zi, mai precis într-o noapte, pe la patru, m-am trezit cu pisica sărind pe mine, de la înălțimea unei etajere. Ea voia să “vâneze” un elastic de-al meu, de prins părul, dar gravitația și-a făcut treaba și a ajuns pe mine. M-am trezit cam speriată și ce a fost mai rău e că mi-a pierit și somnul, așa că mai bine de o oră am stat cu ochii pe tavan… Not fun!

4. Nu m-am așteptat să cadă de la etajul trei. De două ori!

Se spune că pisica are nouă vieți, dar eu nu vreau să testez asta. Se pare însă că pisica noastră a fost mai curioasă și a sfârșit căzând în gol vreo 10 metri. Prima oară a aterizat pe iarbă, fără să pățească nimic grav, însă a doua oară nu a mai fost așa norocoasă. Și-a spart cerul gurii pe jumătate, un dinte și a tras o sperietură zdravănă.

Am ajuns la veterinar, a făcut injecții și nu credeam că o să se vindece vreodată crăpătura din gură. De fiecare dată când a căzut s-a întâmplat în timpul unei vijelii când s-a speriat de trăsnete. Acum, când plouă mai tare, se pitește de n-o mai găsești. Așadar, o pisică în apartament nu este poate cea mai bună alegere dacă stai la un etaj superior.

pisica la bloc

5. Nu m-am așteptat să o alerg prin toată casa

Da, știu, pisicile sunt jucăușe, dar asta a mea parcă întrece măsura. Îmi place că se joacă, să nu mă înțelegeți greșit, dar uneori, când mă grăbesc să plec și vreau s-o scot din sufragerie, spre exemplu, ca să nu roadă cablurile de la calculator, o apucă cheful de pititea și de-a alergatu’ cu mine. Lucru distractiv, dar nu atunci când te grăbești. Ah, și-atunci să vezi cum iese la iveală vânătorul din mine. O ameninț, o strig, o iau cu frumosul și o ameninț iar. Până la urmă reușesc s-o prind, dar se lasă cu puțină ceartă.

6. Nu m-am așteptat să n-o mai vreau

Mi-am dorit tare mult un animăluț în casă, iar o pisică părea cea mai potrivită alegere – un ghem mic de blană care să-ți țină de urât. Dar atunci când văd atâta păr pe haine, pe Iusti, sau când roade hârtia igienică, șervețelele, elasticele mele de păr, când îmi dărâmă machiajele ori îmi sparge câte-un vas prin bucătărie sau mă pune s-o alerg și tot nu vrea să iasă din cameră sau de pe balcon, ei bine, în astfel de momente îmi vine să o dau. S-o duc undeva departe. Să nu mai fie în casă. Să n-o mai văd. Dar adevărul este că m-am obișnuit cu ea. Și țin la ea. Și îmi place. Și mă bucur când vine în pat și se așază lângă noi. Când o mângâiem. Când toarce. Când ne jucăm cu ea. Dar, dacă mă întrebi dacă aș mai vrea vreodată să-mi iau pisică în apartament, nu știu ce ți-aș răspunde.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa