Ce implică adopţia unui câine în familie?

adoptia-unui-caine-totul-despre-mame

Te gândeşti că familiei tale i-ar creşte serios nivelul de cuteness  adaugând în ecuaţie un căţeluş pufos şi drăgălaş? Sau copilul te pisează de o sută de ori pe zi să adopţi un câine, pentru că va fi căţelul lui şi ţie nu îţi va da nici o bătaie de cap?

Dacă eşti un necunoscător în ale animalelor, dacă niciodată nu ai avut câine în îngrijire, dar te bate gândul să faci şi pasul acesta, vreau să îţi povestesc experienţa noastră, câtă vreme primul impact al întâlnirii cu căţelul e încă proaspăt.

Deşi discutasem de multă vreme posibilitatea cumpărării unui pui de labrador (am ales rasa această datorită blândeţii ei faţă de copii şi a posibilităţii de a folosi câinele în scop terapeutic pentru fetiţa noastră cu nevoi speciale), pe Allegria am cumpărat-o totuşi dintr-un impuls, fără să am eu timp să mă documentez  temeinic  despre ce înseamnă a avea un câine în casă. Există câteva cărţi ce merită consultate, chiar alături de copii: Totul despre câinele tău (Editura All), Ce şi cum? – Câinii (Editura Rao), Albumul căţeluşului meu (Editura Teora),  Învaţă să comunici cu câinele tău (Editura Teora).

În ultimele şapte zile, am tras următoarele concluzii:

Trebuie să fii pregătit din punct de vedere financiar.

Un câine nu înseamnă numai costul iniţial (dacă este de rasă, preţul nu va fi mic), ci şi cheltuieli constante, de la mâncare specială, accesorii, vizite la veterinar, vaccinuri, medicamente, şampoane, până la jucării. Pune la socoteală şi soluţiile de curăţat, de scos pete şi mirosul de animal de pe tapiţerii, podea şi haine.

Să ştii că înseamnă muncă şi timp  în plus.

Un pui de câine e un… bebeluş fără scutec. Este normal să te trezeşti dimineaţa să îl scoţi afară pentru nevoile lui personale, dar să nu te mire dacă vei avea de curăţat cuşca sau câteva “bucurii” solide şi lichide pe podea. Trebuie să îl antrenezi cu perseverenţă să aibă un loc special pentru toaletă, să îi faci un program fix de masă, să îi faci baie regulat şi să îl duci la medic când e cazul. Noi ne-am dori să o dresăm pe căţeluşa noastră pentru a o folosi în terapie, iar asta e o grijă adiţională.

Este foarte important să pregăteşti copiii pentru sosirea noului membru al familiei.

Încă de la început, verificaţi dacă vreunul dintre voi este alergic la câini. Dacă da, ar fi cazul să reconsideraţi achiziţia, dar, din fericire, acest tip de alergie nu este des întâlnit (alergia la câini e mult mai rară decât alergia la pisici).

Vă amintiţi lista aia de responsabilităţi bine împărţite, unde numele părinţilor nu figura pe nicăieri? Vă amintiţi cu cât patos si câte promisiuni pledau pentru adopţia unui câine?
Ei bine, nu vă puneţi prea mari speranţe în ajutorul lor. Doar în primele doua zile a zburat spre casă băiatul meu să se întâlnească cu Allegria! Entuziasmul lui a scăzut considerabil când a văzut cât efort constant implică un câine, chiar dacă asta însemna simplul fapt de a o scoate afară sau a o invita la joacă. Experienţele altor părinţi cu copii mai mari şi mai responsabili mi-au confirmat faptul că, până la urmă, greul îl vor duce tot adulţii din familie. Pe de altă parte, e momentul oportun să responsabilizezi copilul, şi pe termen lung îi va fi foarte benefică această sarcina.

Copiii trebuie să înţeleagă foarte bine nişte reguli de igienă clare (câinele nu are acces în toate camerele casei, după ce se joacă cu el să se spele bine pe mâini) şi de siguranţă (câinele nu va fi deranjat niciodată când mănâncă, altfel poate deveni agresiv, nici nu trebuie să te apropii prea mult cu faţa spre el, poate muşca fără avertisment). Şi cel mic e bine să înţeleagă regulile de “dresaj”, mai ales cele care privesc locul special unde câinele poate urină şi defeca.

De asemenea, să le explicăm că puiul cel mic şi drăgălaş nu va rămâne permanent aşa, ci se va transforma într-un câine mare, care are nevoie de la fel de multă iubire şi grijă. De obicei, când câinele creşte, copiii visează la un nou pui.

Un căţeluş va intra în inima ta dând din coadă şi îşi va face culcuş acolo.

Dincolo de toate micile bătăi de cap pe care ţi le dă creşterea unui câine, atât de mult ne-am ataşat de Allegria, încât, într-o săptămâna, s-a lipit iremediabil de sufletul nostru. Cred că acest lucru este cel mai important de luat în seamă: gândeşte bine pasul adopţiei unui căţeluş, pentru că te vei ataşa de el şi va fi foarte greu să te desparţi în eventualitatea unei incompatibilităţi. Dar, mai mult decât atât, el se va ataşa de tine, de copii, de casa ta, iar dacă îl vei da îi vei frânge inimioara. Din prima zi în care l-ai adus acasă tu devii, într-un fel, mămica lui.

Un căţeluş are nevoie de dragoste, de toleranţă, de rutină şi joacă. Acestea nu se pot cumpără cu bani. Ce îţi oferă el? Protecţie, iubire şi… inima lui.

Citește și:
Vocea ta: Ce facem cu câinele când vine bebeluşul?
Copiii şi animalele: cât de periculos este părul de animale
Da sau nu animăluţelor?
Animale care vindecă
Ce rasă de câine alegem?
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație