Copiii mei sunt bolnavi numai în momente în care cu greu reușești să dai de un medic. Se îmbolnăvesc în weekenduri sau de sărbători. Am încercat să adun câteva experiențe de râsu’ plânsu’ legate de bolile copiilor mei.
Când am devenit mamă și mi-am ales un medic pediatru – iar acesta mi-a dat numărul lui de telefon cu mențiunea că noaptea are telefonul închis – am ridicat dintr-o sprânceană și mi-am zis în gând: ”Doar nu îl sunam noaptea. Noaptea dormim cu toții”.
La prima răceală a copilului am înțeles exact ce voia să spună. De fapt, așa cum și noi ne simțim mai rău seara și noaptea atunci când avem o viroză, la fel și copiii par să aibă manifestări mult mai violente ale simptomelor odată ce apune soarele. Recunosc că în prima noapte de febră a copilului am sunat de vreo cinci ori la pediatru. Speram că poate s-a trezit din somn și s-a gândit să pornească telefonul. Evident că nu s-a întâmplat asta și am supraviețuit până dimineață. Mi se părea că de fapt nu a fost nimic atât de grav și că nu merita să mă panichez într-atât.
Despre cum să faci față vacanțelor poți citi și în cartea Laurei Markham.
Eu am nevoie să aud vocea și sfaturile liniștitoare ale medicului
Apoi, au urmat alte episoade de boală. Ca un făcut, majoritatea au debutat vineri seara sau sâmbătă seara. Doar se presupune că pediatrul are și el timpul de odihnă și relaxare și nu are nevoie să să îl sâcâie cu telefoanele o mamă panicată al cărui copil are muci. Dar, evident, nu l-am scutit de plăcerea de a vorbi cu mine la telefon în weekend. Eu, ca multe alte mame, bănuiesc, am nevoie să aud vocea și sfaturile liniștitoare ale medicului. De multe ori știu că nu e nimic foarte grav, însă am nevoie ca cineva să confirme acest lucru.
Copiii mei sunt bolnavi – cele mai interesante episoade de boală ale copiilor mei
În general băieții mei au fost niște copii sănătoși. Nu prea m-au purtat pe la doctori. Cu excepția sărbătorilor și vacanțelor, fără excepție.
În ultimii cinci ani, atât atât Paștele, cât și Crăciunul și Revelionul, le-am petrecut acasă, izolați. Și am renunțat la toate planurile pe care le făcusem cu mult timp înainte și cu multă trudă.
Vacanțele noastre în familie, una câte una:
Crăciunul anului 2011 (primul Crăciun al nostru ca părinți): copilul cel mare avea șase luni, cu două zile înainte de această sărbătoare a fost vaccinat. Copilul a făcut febră trei zile și a adunat și o viroză frumușică care l-a făcut extrem de mârâit și plângăcios. Trebuia să plecăm la bunici. Am anulat tot și ne-am apucat să facem o oală cu sarmale și o piftie chiar în ziua de Crăciun ca să nu murim de foame.
Paștele anului 2012. Copilul cel mare avea vreo opt luni. A făcut enteroviroză în vinerea Paștelui. Sâmbătă trebuia să vizităm ceilalți bunici. Am rămas acasă, am vopsit câteva ouă și am mâncat friptură de porc, căci nu mai aveam de unde să cumpărăm miel.
E vara și copiii mei sunt bolnavi
E vara 2012 și copiii mei sunt bolnavi. Prima vacanță cu copilul cel mare. Avea un an și am plecat cu el la mare pentru o săptămână. După trei zile ne-am întors la București și eu m-am internat cu copilul în spital deoarece făcuse enterocolită și era deshidratat. Am pierdut și banii pe care i-am dat pe bilet și zilele de plajă și tot.
De atunci și până în 2014 când a apărut cel de-al doilea copil, toate sărbătorile și vacanțele au fost copie la indigo. Primăvara și vara copilul făcea enterocolite, iarna viroze respiratorii care se lăsau cu febre puternice, tuse și nas încărcat cu secreții. Repet, toate s-au întâmplat numai de sărbători și în vacanțe.
Vacanța cu copiii bolnavi
După ce a apărut și al doilea copil și au intrat amândoi în colectivitate, lucrurile s-au mai schimbat. S-au îmbolnăvit amândoi mai des și fără să aibă o ocazie anume. În primul an de colectivitate, din octombrie și până în martie au fost aproape tot timpul bolnavi, când unul, când celălalt, când amândoi odată.
Copiii mei sunt bolnavi cu două zile înainte de plecare în Grecia
Având aceste antecedente, în momentul în care știam să se apropie vacanța de vara, aveam în cap doar cum să-i feresc de enterocolite. Cu o săptămână înainte de vacanță le-am dat probiotic și vitamina C. În prima săptămână la mare au scăpat teferi, fără nici măcar un mucișor în nas. Numai că, după ce ne-am întors de la mare de la noi, trebuia să plecăm în Grecia. Cu două zile înainte de plecare în Grecia copilul cel mare a făcut o enterocolită bacteriană de toată frumusețea. Abia în ziua plecării, când am văzut că se simte bine și pediatrul ne-a spus că teoretic nu are ce să se mai întâmple, ne-am hotărât să facem bagajele și să ne înhămăm la drum. Însă cu două ore înainte de plecare, când bagajele erau deja în mașină, am constatat că copiii mei sunt bolnavi.
Cu curaj și mânată de inconștiență, am plecat cu copii mei care sunt bolnavi la drum
Am avut atunci prezență de spirit, am luat copilul și m-am dus cu el la primul laborator de analize. I-am făcut o hemogramă din care am dedus că are o infecție virală, nu una bacteriană cum avea fratele lui. Cu curaj și mânați de inconștiență, i-am dat antitermice și am plecat cu el la drum. 12 ore până la destinație mi s-au părut 12 zile, timp în care i-am măsurat tot timpul temperatura și am albit cât în cinci ani. S-a dovedit o alegere bună. Copilul nu a mai avut nimic de a doua zi și a fost cea mai frumoasă vacanță a noastră de până acum.
Acest a fost ultimul episod de boală serioasă al anului 2014. După reînceperea grădiniței au mai avut o mică răceală, dar atât de ușoară încât nu-mi mai amintesc mare lucru. Am mai scos trusa medicală de Crăciun, evident, când s-au îmbolnăvit amândoi. Au făcut amigdalită și otită- și a trebuit să anulăm vacanța de iarnă la schi.
De fapt nu am anulat-o, ci am amânat-o pentru februarie. De această dată am apucat să plecăm în vacanță, am ajuns la destinație și a doua zi au picat amândoi copii: unul avea o infecție respiratorie bacteriană ce îi dădea numai febră de 40 de grade Celsius, al doilea avea o enteroviroză. Din cele șapte zile pe care trebuia să le petrecem pe pârtie, am ieșit doar două din casă. Restul am îngrijit copii bolnavi.
Vai, vine vacanța de vară!
Având toate aceste antecedente am o strângere de inimă când mă gândesc la vacanța de vară la care, sincer, visez un an întreg. Pentru că îmi place atât de mult vara și marea, în fiecare an, încă din ianuarie fac rezervări de bilete, însă aleg mereu variantele în care nu trebuie să plătesc foarte mulți bani în avans pentru a nu înregistra o pierdere prea mare la bugetul familiei. 🙂
