Ce rol joacă tatăl în alăptarea bebelușului? 5 metode prin care tații se pot implica

implicare tata in alaptare

”Îmi place să cred că și noi, tații, jucăm rolul nostru, mai mult sau mai puțin important, în alăptarea bebelușului. Fiica mea are aproximativ doi ani și jumătate. De la nașterea sa, de-a lungul timpului, am fost implicat în creșterea ei. Am adăugat pe parcurs responsabilități pe care mi le-am îndeplinit cu succes. La capitolul alăptare, am început cu două și azi am deja patru roluri. Și sunt foarte importante!”, scrie Adrian, un jurnalist și blogger spaniol, autor al jurnalului online unpapaenpracticas.com.

  • Asistent pentru proaspăta mamă. Este primul și poate cel mai important rol pe care l-am avut. Nașterea, conexiunea mamei cu bebelușul și instalarea lactației sunt momente cheie pentru a reuși alăptarea exclusivă. Așașdar, dragi tătici, în acele prime zile trebuie să jucați rolul de asistent pentru proaspăta mamă: gestionați vizitele și telefoanele, aveți grijă de toate aspectele birocratice care însoțesc nașterea unui copil, ocupați-vă de treburie casnice, oferiți-i suport de orice fel. Mama are nevoie de un mediu relaxat și optim pentru a facilita legătura cu copilul și a avea un start frumos în alăptare.
  • Consultant și prieten informat. Datorită meseriei, sunt o persoană care realizează cu ușurință atunci când cineva își dă cu părerea despre un subiect fără a fi bine informat. Pe mine nu mă afectează și nu mă influențează. Nu putem spune același lucru, însă, și despre o proaspăt mămică, emotivă și ușor deprimată în primele zile după naștere. Aici intervine rolul nostru de consultant bine informat și de părinte implicat. Prin argumente informate și sfaturi sănătoase, îi oferim sprijin în a lua decizii corecte, fără a fi influențată de mituri și povești din jur.

TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman – Informatii complete pentru mame

  • Pilon de sprijin. Aproape treizeci de luni de alăptare m-au făcut să realizez că acest drum nu este presărat doar cu petale de trandafiri. Am văzut-o pe soția mea bucurându-se, simțindu-se împlinită, am văzut un copil fericit și sătul, dar am avut parte și de lacrimi și furie odată cu fiecare puseu de creștere, adevărată criză în ceea ce privește alăptarea. În acele momente, chiar dacă pentru noi este fizic imposibil să ne punem în locul lor, mamele au nevoie de sprijinul și înțelegerea noastră. De apropierea și empatia noastră.
  • Spectator privilegiat. Pentru a vă convinge, vă spun o poveste. Mara, fiica mea, avea aproape două luni. Într-o noapte, m-am trezit să beau apă și am fost martor la unul dintre cele mai minunate momente. Micuța, care se zvârcolea lângă mama ei, cel mai probabil era la trecerea dintre două faze de somn, s-a întors cu ochii închiși către soția mea, direct la sân, fără să vadă, ghidată numai de instinct. S-a calmat imediat. Au fost doar câteva secunde, dar au fost magice. Suntem cei mai privilegiați să avem parte de așa momente!

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație