Din avatarurile unui tată: „De ce eu sunt cel care se bucură când aude: MAMI, MAMI, a venit MAMI!”

Autor: www.dollo.ro

Avatarurile unui tată care, atunci când îi vine rândul să stea cu copiii, trece prin toate stările unei gospodine veritabile: se străduieşte să gătească bine şi apetisant, e frustrat că nu-i sunt apreciate felurile şi, în cele din urmă, uşurat când primeşte întăriri.

„Ce bucurie! Ce veselie! Stau şi mă gândesc, am greşit undeva? Ce a fost azi? Vineri, 13? Cu ce am greşit? Dimineaţă părea obişnuită. Am dus-o pe Iulia la grădiniţă, o mică vărsătură în maşină, câteva lacrimi la despărţire, nu s-a agăţat de mine mai tare ca de obicei. Cumpărături apoi în viteză la supermarket. Soţia trebuie să plece la datorie şi trebuie să-l preiau rapid pe Ştefan. Ca de obicei, uit ceva din lista de cumpărături din cauza grabei şi oricum ajung la limită. Of, ce trafic! Ce să le fac azi de mâncare? Ceva sănătos, ceva care să le placă, ceva nou şi cel mai important ceva rapid. Da, ştiu, o supă cappuccino de spanac cu biscuiţi din brânză Moeciu, pulpă de vită încrustă de cimbru la cuptor (este singură pe care o mestecă mai uşor şi nu încep să o scuipe în toate direcţiile) şi orez cu miniciupercute, ardei tricolori. Ah, ardei nu mai am decât capia roşu. O să pun nişte boabe de porumb, merge şi aşa. Salată le fac de sfeclă roşie. Este bine pentru talasemia Iuliei. Desert poate un tort de mere, papanaşi? Stau cam prost cu timpul, asta poate fac după-amiază când vor dormi ei. Sper că voi reuşi să o adorm pe Iulia azi. La prânz le fac o salată de fructe. Oricum cuptorul va fi ocupat aproape 2 ore cu vita. Sper că va fi gata până când să plec eu s-o iau pe Iulia de la grădiniţă. Bine că astăzi poate veni mătușa să-l ia un pic pe Ştefan afară. 

Să optimizăm puţin. Mă apuc întâi de vită, că durează mai mult. Apoi curăț spanacul. Pun apă pe foc şi cât durează să ajungă la punctul de fierbere curat ciupercile şi ardeii pentru orez. Hei, cum trece timpul. Poate nu sunt prea priceput, dar mereu reţetele astea durează mai mult decât timpii de la televizor sau de pe site-urile de pe care m-am inspirat. Să fac totuşi şi salată de fructe, o să merg un pic mai repede până la grădiniţă, o mai turez şi eu pic, abia semai curată injectoarele, sau cel puţin aşa am auzit.
Incredibil! Cappuccino şi biscuiţii au ieşit mai frumoase decât la televizor. Biscuiţii i-am rupt bucăţele şi le-am spus că sunt crutoane. Dar ei nu mănâncă! Nu pot să-i lasăaşa, mai insist, e aşa sănătos spanacul asta, doar opărit! Bine, poate am mai mult noroc cu al doilea fel. Ştefan, nu ne ridicăm de la masă, acum mâncăm! Iulia, te rog să iei şi sfeclă! Minimum 3 bucăţele. Măcar astea 3 mici. Hai luaţi şi orez. Ba nu e scârbos, uite ce frumos e colorat. Vezi cum v-am făcut ochi din bucăţele de măsline? Ia uite Stefane, nişte pui mici de ciuperci! Ia şi tu Iulia, numai una. Hai, va rog, luaţi, că avem şi desert! Salată de fructe. Cum să nu va placă? E împotriva naturii. Înseamnă că nu e normal. Nu am timp să explic acum ce înseamnă normal. Adică nu ştiu să explic acum, hai să mâncăm!
Nu are rost! Ce să le explic? Nu cred că vor fi impresionaţi de cât de mult am muncit pentru astea 2-3 îmbucături pe care le-au luat. Hai, mai bine la culcare. Pentru că ai văzut cum plângi şi ne certăm, dacă eşti obosită din cauza că nu ai dormit la prânz. Hai și tu Ștefane.

Da, aţi ghicit! Eu sunt cel care se bucură seară când se aude uşa şi apare, obosită, de la datorie, mama copiilor mei.

Mami, mami, a venit mami!”

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație