Este berea băieților un fel de cafea a fetelor?
Ce vorbesc femeile la cafea? Cât durează cafelele fetelor și cât țin berile băieților? Sunt mai interesante subiectele fetelor decât cele ale băieților? Mă-sa și ta-su au câteva teorii.
Ta-su: Berea, terasa băieților
Acum câteva zile vorbeam cu Del despre nu știu ce cuplu care urmează să divorțeze. Ne-am tot declarat amândoi uimirea, până când o aud că zice că era oarecum de așteptat că el nu se implica deloc în familie, că cică o lasă doar pe soție să tragă totul cu copiii, că soțul stă tot timpul la jocuri pe calculator. Na, mizerii din astea. Până îmi pică mie fisa și o întreb:
– Deee unde știi tu toate astea?
– Cum de unde? Mi-a povestit EA.
– Dar când ați avut timp că abia dacă v-ați văzut de vreo două ori la cafea?
Și bang, mă lovește crudul adevăr! Femeile își bârfesc soții fără nicio problemă. E scris în codul lor genetic să își verse amarul pe unde pot. Pe la poartă, pe la gard, pe wall, pe la terasă. Oriunde și cu o ușurință incredibilă. În apărarea lor mă gândesc că e mecanismul specific de defulare. Gura e piuliță ce trebuie slăbită că să iasă presiunea. Noi bărbații n-am putea scoate atâta intimitate din casă nici sub amentarea glonțului, dar ele ciripesc tot fără să răsufle.
M-a tot întrebat Delia ce tot vorbesc eu cu băieții la bere în fiecare săptămâna de ne tot ducem mereu așa cu religiozitate? Ce facem acolo, terapie în grup? Ne povestim viețile? Vorbim despre femei? Despre afaceri? Despre mașini? Despre fotbal? Vreți să știți? Hai că dau din casă la schimb cu Delia. Să vedem ce ascund conversațiile înghesuite una într-altă ale femeilor și ce nu ascund discuțiile ultra vocale și hahaite ale bărbaților.
Băieții vorbesc despre: nimic!
Sunteți gata pentru marele secret? Doi, trei, și! La noi e simplu. Noi nu vorbim despre NIMIC. Pe bune, chiar despre nimic. După fiecare ieșire cu băieții nu mai țin minte absolut nimic din ce am discutat pentru că nu discutăm nimic. Nu stăm tăcuți, Doamne ferește, ba chiar vorbim cât mai tare să îi acoperim pe ceilalți de la masă. Dar se pare că avem subiecte atât de mărunte încât se pierd prin sita memoriei. Acum fac un efort enorm să înșir câte ceva din ieșirile noastre.
Introducere
Seara începe cu „ce mai faci, mă…?”, întrebare la care nu așteptăm răspuns pentru că ne interesează să spunem ce mai facem noi de fapt.
– Frățică, veneam pe Basarabiei și mi-a ieșit un dobitoc cu mașină în față bicicletei. Când să îl înjur văd că…
– Stai să îți zic ce am pățit eu cu mașina azi la Unirii, întrerupe violent un co-mesean. Iau dreapta după ce mă asigur și în secundă doi…
– Bă, subțiri astea. Azi am bușit mașină, zice un al treilea sorbind timid din pahar, sigur de supremația poveștii lui.
Liniște. Mai că părem interesați cât timp el dă tot ce are mai bun. Râdem la înjurături și ne enervăm la manevrele șoferilor din poveste. Participăm însuflețiți la conversație.
Intrigă
Sărutmâna! Ne aduceți și nouă, va rugăm, câte o bere? Mai bine doua, să le dăm repede pe gât și să nu se încălzească.
Desfășurarea acțiunii
Nu vă supăraaaați, ne mai aduceți câte o bere?
Punctul culminant
Mie mi se pare că toată ieșirea la bere este doar un punct culminant. Nu are intrigă, nu are carne, ci are doar aplomb. Discuțiile noastre sunt așa de intense și de trăite la maximum de ai zice că sunt momentul intrării în gaura neagră din Interstellar. În aceași timp sunt și la fel de încâlcite și greu de înțeles că punctul cuminant al aceluiași film. O mică lista de subiecte de discurs aprins :
– care cade prima? o bilă de ping pong sau una de plumb?
– câte zile poate rezista un om fără să meargă la toaletă în concediu la mare
– iphone vs. android
– ia uite-l pe ăla cum mănâncă
– cum se vindecă un porumbel care a contactat un virus nasol
– i-auzi, frate, Metallica!! hell yeah!
– care merge la toaletă? haideți cu toții. hahahah
– de ce viteza luminii nu poate fi depășită
– i-auzi, frate, iar au băgat Metallica!! hell yeah!
– care arată cel mai tânăr dintre noi
– care are cele mai multe fire de păr albe
– de ce nu îmi crește mie păr pe față
– cine sforăie mai tare în somn
… și tot felul de copilării de genul ăsta
Deznodământul
Deznodământ nu există. Tocmai asta e secretul care ne ține împreună neplictisiți. Noi nu avem concluzii la discuții, nu avem urmări și nici așteptări. Noi ne întâlnim ca să vorbim prostii simple, multe ore, de asta ne și întindem și uităm de noi. Noi vorbim urât și vrem să râgâim mândri după bere. Parcă ieșim la joacă în față blocului. Nici când băteam mingea pe maidan nu puneam lumea la cale, ci doar ne bucuram unii de alții, pe când ele ne bârfesc.
2. Mă-sa: cafeaua, terasa fetelor
Mda. E cam adevărat. Îi bârfim, na! Dar nu așa simplu, e și asta o artă.
Terasa fetelor sunt cafelele. Fetele, adică femeile, nu se întâlnesc unele cu celelalte niciodată, dar niciodată fără scop. N-ai să vezi femei care să-și propună să iasă la o cafea decât dacă se plac și dacă au ceva în comun. Subiectele în comun sunt mai mereu: copiii, copiii, copiii. Adesea cărțile citite, filmele văzute, muzica pe care o ascultă (deși mai rar), schimbul de rețete, hainele la reduceri și mai mereu copiii, așa cum am mai zis-o. Pentru că indiferent că are sau nu copii, o femeie știe să ducă cel puțin o oră un subiect legat de copii. Pune două femei care au chimie să-și negocieze la o cafea un contract sau vreun parteneriat și vor vorbi toată întâlnirea despre copii, iar în ultimele cinci minure vor parafa și vor semna cu success orice alianță. Cafeaua este și cel mai bun pretext să te vezi cu „fetele tale” cu care îți rezolvi în mai puțin de două ore toate problemele existențiale:
– unde-ți dai copilul la gradi/școală
– ce mai gătești sănătos
– ce vacanțe ieftine poți să-ți planifici anul asta
– ce îți mai cumperi la reduceri sezonul ăsta
– cine cu cine s-a mai cuplat
cine a mai făcut copil în ultimul timp
Bârfa preferată a fetelor: partenerii lor de viață
Bârfa comună rămâne, totuși, cea legată de iubitul/soțul/partenerul cu care-ți împarți viața. Pe care l-ai strânge de gât când uită să cumpere ce avea de bifat de pe lista de cumpărături pe care tot tu ai făcut-o, sau pe care îți vine să îl înjuri că iar nu duce dimineața copilul la grădi. Tot de el te plângi că nu-ți mai aduce flori sau că a uitat de ziua ta de nume, noroc că își aduce aminte de ziua căsătoriei voastre, că deh, sunteți doar la început. Și tot despre el îți vine să zici că e dezordonat, că nu își sună mama, că uită de mama ta, că n-are niciodată răbdare cu tatăl tău sau că stă prea mult și des la bere cu băieții. Să recunoaștem că avem un talent nemaispus să ne plângem de EI și încercam la fiecare cafea să îi schimbăm după chipul și asemănarea noastră. Ce e amuzant e că EI chiar sunt aleșii noștri, numai că în vria cafelei, uităm că îi iubim, așa imperfecți cum sunt. Și ar trebui să îi iubim și mai tare mai ales că am aflat de curând că, de fapt, ei nu se plâng niciodată de noi.
Ce e de făcut?
Să ne vedem în continuare de cafelele noastre și de bârfele pentru care ne întâlnim și să vorbim tot despre ei. Pentru că, deși, ei zic că îi deranjează să dăm din casă și din intimitatea cuplului, n-au ce face, nu ne pot schimba, ar însemna să șteargă sute de ani din bârfoteca femeilor. Ce mai putem noi, fetele, să mai facem, e să ne aducem aminte să nu dăm chiar tot din casă și să mai zicem și de vacanțele pe care le planifică tot ei, de diminețile în care se trezesc ei primii și au grijă de cei mici, cât timp tu mai dormi o oră în plus, dar și de rufele pe care tot ei le strâng, așa, din proprie ințiativă. Și le șifonează îngrozitor, pentru că n-au răbdare să le împărurească.
Voi ce mai discutați la terasă?
