10 locuri ciudate unde ajung telefoanele mamelor

Raluca Dumitrică
telefoanele-mamelor-totul-despre-mame

Cam în câte locuri pot să ajungă telefoanele mamelor? Vedem chiar acum!

Am un singur telefon, nu e deloc mic şi de obicei e foarte liniştit. Nu am avut niciodată surprize din partea lui să plece prin călătorii îndepărtate şi să-mi trimită de acolo vederi, la fel cum a făcut-o piticul celebrei Amélie. Dar uneori se relaxează atât de tare încât uită să-şi menţină locul şi poziţia cu demnitate, iar de aceea ajunge ca zăbăucul în tot felul de situaţii deloc bune pentru integritatea lui.

Iată care sunt cele 10 locuri în care a ajuns, până acum, telefonul meu buclucaş!

1. Coşul cu jucării

Ei, asta e o poveste veche, dar care se pare că a fost transmisă din generaţie în generaţie, de la primul Nokia 6126 şi până la telefonul de azi. Parcă-l şi văd pe patriarhul familiei personale de telefoane cum îi spune următorului cu voce gravă „fiule, viaţa e ca o cutie de bomboane de ciocolată, dulce şi minunată, dar când îţi ajunge muchia cutiei la taste, e vremea să te refugiezi printre prietenele tale, jucăriile necuvântătoare!” Şi pentru că veştile circulă repede, iaca ce a învăţat şi telefonul meu actual de la bătrânii casei.

2. Cana cu lapte

…cu cacao, nu oricum. Şi cald, cald bine, că să se topească perfect cacaoa. Telefonul a supravieţuit, dar comunicarea a avut de suferit. După ce l-am scos şi l-am uscat bine, am constatat că funcţiona numai pe modul difuzor. Ştiţi cât de frumos e să răspunzi, într-un final la telefon, în autobuz, după ce ai respins apel după apel, în speranţa că vei suna la coborâre? Şi ştiţi ce grozav e ca de partea cealalată a receptorului cineva să strige: a făcut iar caca moale, din păcate! Nu e chiar ca o diaree, dar e foarte moale, cu mucozități multe şi cu o culoare de maro spre muştar. S-a întins rău când am spălat-o, mititica. Şi da, miroase mai urât că aseară! Nu ştiţi.

3. Marea Egee, Neagră sau Ionică

Locuri frumoase şi romantice, e adevărat, dar nu foarte potrivite pentru circuitele fine ale unui telefon mobil. De vină sunt eu, posesoarea lui, care nu numai că le-a făcut poze peste poze copiilor, până când a scăpat telefonul din mână, dar şi soţul care s-a găsit să-mi facă şi mie câteva instantanee cu pălăria cea nouă şi boruri largi, cu care îmi stătea atât de bine.

4. Coşul de gunoi

La coşul de gunoi ajunge des sărmanul telefon. Ba se ghemuiește în faţa de masă şi aterizează cu firimiturile la coş, ba îl ia cineva cu şerveţelele murdare sau cu alte resturi de pe masă. Cea mai dramatică ipostază a fost aceea în care n-am avut habar că e în punga de gunoi legată deja la gură. Miraculos, în momentul în care am ridicat capacul tomberonului a sunat cineva, iar soarta telefonului a fost schimbată. Morala? Nu vă mai uitaţi pe telefon în timpul prânzului sau cinei!

5. Oliţă

Ei bine, telefonul a ajuns şi acolo. Partea bună e că oliţa fusese de puţină vreme golită, aşadar nu s-a cufundat prea tare în conţinutul ei, dar oleacă de miros a prins. Vreo trei zile am frecat la el şi l-am uns cu toate pomezile de dezinfectare şi igienizare, iar partea şi mai bună a fost că a arătat nu numai ca nou, în scurt timp, ci şi că a prins pe carcasa din spate un luciu şi nişte ape argintii-movulii, că m-au întrebat câteva persoane dacă e un model exclusivist, făcut pe comandă.

6. Maşina de spălat rufe

Aici e altă poveste zăpăcită, în care mama, adică eu, face ce face şi strânge lucrurile murdare din baie cu tot cu telefon. Asta deoarece se întâmplă (cam des) ca aparatul să stea pe coşul de rufe când reuşesc şi eu să fac un duş de om normal, şi-l ţin acolo să nu pierd niciun apel. Dar ce să vezi, uite aşa am toate şansele să-l pierd chiar pe el, complet.

7. Frigider

Se zice că dacă pui un telefon în frigider, prelungeşti durata de viaţă a bateriei sale. Tot ce-i posibil. Dar nu de asta ajunge aparatul meu mobil atât de des acolo. Realitatea este că nu ştiu, de fapt, de ce-l găsesc tocmai la răcoare. Şi nici nu ştiu de ce o dată, când a sunat bietul de el din frigider, eu am pus mâna pe pachetul de unt de pe masă, să răspund la el.

8. Sertarul cu şosete

Aici o ori îl pune cineva în mod intenţionat, ori îşi face singur de lucru printre pufoşeniile colorate care îmi aparţin, ori pur şi simplu are nevoie de o pauză, iar locul acesta confortabil şi moale îi surâde cel mai tare. Grav e că şosetele creează un fel de antifonare, pentru că nu-i mai auzim sunetul deloc atunci când încercăm să dăm de el, apelându-mă. Iar vara e cel mai nasol. Care sunt şansele să-ţi trebuiască o şosetă pe caniculă, aşa încât să deschizi sertarul?

9. Dulapul cu alimente din bucătărie

Când dăm de telefon acolo, cea mică îmi spune pe un ton deosebit de serios că „i-a fost şi lui foame, mama!” Vezi să nu, îmi trece mie repede prin gând, deşi îl mut încetişor şi cu prudenţă de lângă punga cu orez sălbatic şi cea cu cuşcuş. Cred că mai degrabă îi place acolo pentru că poate să tragă un pui de somn, pe întuneric, la căldurică şi în mirosuri îmbietoare, pentru că fix aşa e atmosfera din spatele uşilor închise ale dulapului. Cui nu i-ar plăcea?

10. Căsuţa din copac a porumbeilor

N-am avut o căsuță propriu-zisă pentru porumbei în copac, ci doar o improvizaţie de moment pentru un pui de porumbel pierdut, pe care l-am aşezat la odihnă acolo, în aşteptarea mamei lui. De ce telefonul a rămas lângă micuţa pasăre este o întrebare foarte bună. Poate pentru că vorbeam cu cineva în momentul în care meşteream culcuşul porumbelului, iar la un moment dat a trebuit să îl pun pe difuzor şi să întru în modul hands free (nu puteam pune acoperişul la căsuţa, altfel)? Noroc că s-a găsit să mă sune cineva după o oră de căutări febrile şi am putut să-mi recuperez, astfel, telefonul cu miros de cuibar, pete de găinaţ şi o bucată de husă de cauciuc lipsă.

Ale voastre pe unde au ajuns? Sunt sigură că mai sunt şi alte locuri în care se găsesc telefoanele mamelor 🙂

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa