10 situații din care te salvează copiii

Copiii ca scuza Totul despre mame

Copiii ca scuza Totul despre mame10 situații în care bagi copiii la înaintare și ieși basma curată

În viața fiecărei mame vine un moment în care tânjești după timpurile de dinainte de a fi mamă (epocă în care, evident, tânjeai după timpurile când vei avea copii). Momentele de genul acesta sunt rare,  pentru că de cele mai multe ori mulțumești cerului că ești mamă, mai ales în situațiile în care bagi copiii la înaintare ca să scapi cu basma curată. Cum ar fi:

1. Când refuzi o vizită

Există trei tipuri de vizite: 
Anunțate – fac parte din categoria vizitelor bune, pe care poți să le refuzi fără să dai de bănuit. Cel mai bine, vă spun din experiență, funcționează aici chestia aia cu nevoia de atenție, ziua dificilă, e copilul indispus etc. Dacă vizitatorul e o persoană fără copii, atunci poți să plusezi și să-i spui că va înțelege lucrurile astea când va fi părinte. Dacă își dorește copii și nu are, te va urî pe vecie și nu-și va mai dori să calce pe la tine, iar dacă nu are și nici nu-și dorește, atunci va crede că ești total compromisă, caz în care, din nou, s-ar putea să scapi de viitoarele eventuale vizite. Mai merge aici și scuza cu „am uitat, trebuia să merg cu ăsta mic la teatru, avem biletele cumpărate”. În orice caz, dacă vrei s-o scalzi, e bine să te ocupi de asta până cel târziu cu 5-6 ore înainte de ora anunțată a vizitei, ca să apuce omul să-și facă alt program.
Neanunțate – sau groaznice. Sunt acele vizite în care te trezești cu omul la ușă, eventual zâmbind și strigând: „Surprizăăă!” Aici nu poți să scapi de tot, dar poți măcar să scapi repede. Cum? Te apuci de treburi casnice – călcat, aspirat, gătit etc. Cel mai bine merge faza cu chiftelele – e de ajuns doar să pui tigaia pe aragaz, să muți sticla de ulei lângă ea și să te scuzi că vei face chiftele (tu nu vrei, dar i-ai promis aluia mic), dar deschizi geamul și precizezi că faci asta ca să nu-i intre mirosul de chiftele în haine, pe cât se poate, după care te scuzi din nou.

Pe lângă asta, funcționează de minune și cea cu „tocmai ne pregăteam să ieșim un pic pe afară” și tu găzduiești o vizită pe lângă bloc sau prin parc, iar copilul e fericit că se joacă.

2. Când refuzi o întâlnire

Știți momentele acelea când ești sunată și rugată să vii prin cine știe ce locuri de care nu ai chef, cu oameni de care probabil nu ai chef, în momente în care, evident, nu ai chef? E simplu aici, pentru că de obicei invitație vine prin telefon sau prin mesaj. Poți spune că n-ai cu cine să-l lași pe cel mic. Punct.

3. Când vrei să închei o conversație telefonică

Știți conversațiile acelea în care interlocutorul (care e de cele mai multe ori de sex feminin) îți povestește dramele din viață cu lux de amănunte, iar tu nu numai că nu ai ce să-i spui, dar nici nu te-ai concentrat de la început ca să asculți și să știi și tu despre ce e vorba. Mai rău e când termină de expus povestea și îți cere o părere. În fine, nu contează, tu poți întrerupe oricând conversația motivând că ai copilul în cadă sau pe oliță și nu mai poți sta la telefon.

4. Când nu înapoiezi în aceleași condiții un lucru împrumutat

Eh, aici e greu. Am împrumutat, la un moment dat, o carte pe care am vărsat, neintenționat, cafeaua. Doar nu era să spun că sunt atât de neîndemânatică încât să fac asta, deși nu e nimic neobișnuit în a vărsa cafea, nu? Dar de ce să spui adevărul, când minciuna e o scuză mai bună? Bagi copilul la înaintare și aia e. Eventual, mai vii cu niște detalii în plus, de genul „mamă, ce l-am certat!”, ca să nu creadă omul că nu-ți pasă de lucrul lui. Bineînțeles că cei mici nu trebuie să ne audă vorbind în felul acesta. E un secret al mamelor. 

5. Când nu vrei să stai la rând (la orice, suntem în România)

Aici ai două variante – când ești cu copilul după tine și când nu. Când ești, poți să nu faci nimic, copiii se plictisesc repede. Când începe cel mic să pună intrebări și să spună că vrea să plecați, întrebi dacă se poate să avansezi. Dacă da, mulțumești și ești drăguță, eventual, pui și copilul să mulțumească. Dacă nu, începi să-i explici copilului că oamenii din față nu vă dau voie să rezolvați mai repede, că așa sunt ei, răi, până când devii antipatică și ceilalți cedează nervos. Dacă ești fără copil, atunci trebuie să joci teatru într-un mod impecabil. Ar trebui să te pregătești de acasă, adică să nu te pregătești, de fapt. Să te duci destul de neîngrijită, îmbrăcată nu tocmai bine, cu părul nearanjat, astfel încât să pară că ai 10 copii acasă, nu unul. Ceri frumos voie să intri în față, spui că ți-ai lăsat copiii singuri în casă, că nu știai că durează atât.

6. Când te oprește poliția pentru viteză

De regulă, pentru că e o regulă nescrisă, când te opresc pentru viteză e imposibil să nu te întrebe, pe un ton foarte arogant: „Dar unde vă grăbeați, doamnă, așa?”, chiar dacă tu aveai doar 2 km peste limita de 50. Faci ca furnicuța: „și-s grăbită, și-s grăbită, că mi-i casa neîngriită”. Merge de minune scuza cu „mi-am lăsat copilul cu soacra și s-a lovit” sau „m-a sunat educatoarea să vin urgent la grădiniță, și am plecat de la muncă”. Merge! 

7. Când întârzii

O singură precizare am aici: nu băgați copilul la înaintare pentru întârzierea voastră când e plecat la bunici! În rest, vă puteți bucura de această scuză, dar aveți grijă să nu abuzați – nici să n-o folosiți de prea multe și nici să n-aveți întârzieri tip CFR, de peste o oră.

8. Când e dezordine în casă

Fie că ești în situația în care n-ai putut să scapi de vizite, fie că vrei să primești musafiri, dar n-ai chef să faci curat, oricum ar fi, e simplu. Poți să spui că ai făcut ordine și curățenie în dimineața respectivă, dar ce te faci cu copiii? Bine, ai grijă să nu fie stratul de praf ca nisipul pe plajă, că atunci nu te crede nimeni, dar dezordinea se iartă.

9. Când depășești deadline-urile

În primul rând, nu e bine să faci asta, adică să depășești deadline-urile. Dacă totuși o faci, fă-o de cel mult două ori pe an și folosește-te de statutul de mamă. Altfel, iar citim articole din care aflăm de ce nu angajează directorii femei.

10. Când ceri o mărire de salariu

Aici e un fel de „să mănâncă și gura lor”, dar mai frumos ambalat. Copilul crește, nevoile cresc, de asta ceri o mărire, că altfel n-ai face-o, știi ce vremuri trăim și că firma nu are bani, dar tu te gândești la copii și nu poți trăi din salariul ăla inuman. Aici îmi permit să generalizez că eu n-am mai întâlnit pe nimeni în ultimul timp care să câștige un salariu cât de cât suficient pentru toate cele.

 

Voi în ce situații ați băgat copiii la înaintare ca să scăpați cu basma curată?

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație