4 lucruri din viaţa adolescenţilor la care nu vreau să mă gândesc

viata-adolescentilor-totul-despre-mame

Dar asta nu înseamnă că ceea ce se întâmplă în viaţa adolescenţilor nu e important!

Prima mea fiică se apropie cu paşi mari de perioada adolescenţei. Îmi aduc aminte că a fost o perioadă intensă, surprinzătoare, tumultuoasă şi incertă şi pentru mine, aşa că îmi imaginez că va fi la fel şi pentru ea. Sunt destule indicii până acum care îmi arată lucrul ăsta. Dar, pentru că e firesc să am şi eu anumite temeri, ca orice părinte, împărtăşesc cu voi, aici, cele 4 lucruri din viaţa adolescenţilor la care nu vreau să mă gândesc. Cel puţin deocamdată!

Dacă vrei să citești mai multe despre perioada adolescenței și să fii pregătită pentru toate provocările, îți recomandăm cartea ”Cum să ne păstrăm copiii aproape. De ce părinții trebuie să fie mai importanți decât prietenii”, de Dr. Gordon Neufeld și Gabor Maté, o poți comanda de AICI.

1. Carnetul de conducere

Eu nu mi-am luat carnetul de conducere la 18 ani, ci pe la 24. Azi din ce în ce mai mulţi tineri care ajung la majorat fac imediat după acest prag şi şcoala de şoferi şi, până să apuce părinţii să clipească mai bine, sunt şi la volan. Lăudabilă ambiţia şi excelentă iniţiativa lor, iniţiativă care le va permite să fie independenţi, mult mai mobili şi mai descurcăreţi decât alţi tineri de vârsta lor. Şi decât eram eu atunci, clar Dar nu e deloc greu de intuit că eu, ca mamă, voi fi mega stresată de faptul că, oricât de bine ar conduce fata mea, alţi şoferi poate că nu vor fi la fel de abili, iar teama unui accident mă va ţine strâns în lesă, până când, probabil, mă voi obișnui atât de mult cu gândul că fiica mea e şoferiţă, încât mă voi gândi şi la altceva, în afară de pericole.

2. Îndrăgosteala

Îndrăgosteala e o chestie extrem de serioasă. În general, bineînţeles. La vârsta adolescenţei este cea mai serioasă chestie care i se poate întâmpla unui tânăr care cunoaşte bătăile aripilor de fluture în stomac, nodurile în gât şi lacrimile care curg şiroaie. O, da, mai ales acele lacrimi care în ziua de azi cad pe ecranul telefonului la care fiica ta se uită înnebunită, verificând febril dacă nu cumva El nu i-a dat mesajul mult aşteptat pe WhatsApp, pe Facebook sau pur şi simplu nu a sunat-o să-i spună că îi e dor de ea. Acuma, nu asta ar fi problema, că iubire fără oleacă de suferinţă mai rar, dar cum facem să ştim că la mijloc nu e mai multă suferinţă, de fapt, şi că băiatul după care i s-au aprins călcâiele copilei mele nu e un terchea-berchea care nu merită absolut deloc sentimentele ei?

3. Primul weekend petrecut cu prietenii la mare sau la munte. Sau oriunde.

Ei bine, dacă e să se întâmple ceva nasol în viaţa adolescenţilor, se întâmplă oricând. Şi ziua, şi noaptea, şi când eu sunt acasă sau la serviciu, la magazin sau la film. Problema e că se pot întâmpla şi mai multe lucruri când copilul e plecat pentru câteva zile de acasă, în compania unei găşti mari de prieteni, despre care nu ştii chiar foarte multe, în afară unor profile de social media şi a câtorva urări simpatice pe care ţi le-au trimis prin telefon, de Paşti şi de Crăciun, aşa cum le şade bine unor prieteni bine crescuţi.

4. Alcoolul şi ţigările

Când eram eu într-a noua, cam 90% dintre elevii clasei fumau. Era cool să fii fumător, deşi majoritatea celor care obişnuiau să tragă fumuri nu făceau acest lucru de faţă cu profesorii şi în niciun caz de faţă cu părinţii. Iar de fumat, fumau mult, ba se şi mai lăudau cu asta. „Eu am ajuns la un pachet pe zi, bă”, spuneau unii, „mă laşi, eu am ajuns la aproape 2”, ziceau alţii, iar competiţia devenea şi mai acerbă între fumători. Ce-aş face eu dacă şi fiica mea ar intra în acest concurs stupid între colegi?

Cu băutura, altă poveste. De la o simplă bere băută în pauză, pe furiş, unii dintre colegii mei au ajuns să consume tărie la greu, să nu mai ajungă treji la şcoală sau să se facă de râs pe la bairamurile vremii, când şi rezistenţa la băutură era o probă printre adolescenţi. Cred că m-ar lua cu tremurici să ştiu că de la o gură de inofensivă de şampanie s-ar putea ajunge la băut serios sau chiar la o dependenţă reală, care ar putea distruge viaţăa oricărui copil. La droguri nici nu vreau să mă gândesc, că nici mental nu pot face faţă unei asemenea provocări, în ceea ce-i priveşte pe copiii mei.

Voi ce temeri aveţi legate de viaţa adolescenţilor?

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

Intră în conversație