De când sunt mamă, adică de mai bine de 5 ani de zile, simt că nu mai am timp de multe lucruri dragi mie, pe care le făceam cu plăcere înainte. Este adevărat că lipsa lor este compensată de dragostea și zâmbetele copiilor mei, însă, uneori, simt că am nevoie și de timpul meu.
O mamă găsește resurse nebănuite, te miri unde pentru a face față solicitărilor familiei sale zi de zi.
Conferința ”Mamă. Și mai mult de atât” e dedicată tuturor părinților care vor să se uite în oglindă cu drag, cu blândețe și cu încredere. Psihoterapeuți validați de comunitatea TDM vorbesc despre provocările concrete ale vieții de părinte, într-o dezbatere sinceră și realistă. Vino să le asculți pe Iulia Barca, psihoterapeut cu formare în psihoterapia cognitiv-comportamentală, Oana Nicolau, psihoterapeut de cuplu și familie, Alina Pop, psihoterapeut cu specializare în tratarea și prevenirea burnout-ului parental și pe Diana Vijulie, psiholog, instructor certificat în disciplină pozitivă. Cumpără bilete de AICI.
O mamă este capabilă să-și găsească timp pentru a face mâncare, curat, a merge la job, a face teme cu copiii și chiar pentru a se juca cu ei. Dacă încerci să ordonezi aceste activități, realizezi că 24 de ore ale unei zile sunt realmente insuficiente. Însă o mamă le poate face. Unele mame fac în așa fel încât să-și mai pună în program și o oră la cosmetică sau coafor sau o vizită la sala de sport, astfel încât să fie mereu frumoase.
Îmi place și ador să fiu mamă. Zâmbetele și îmbrățișările copiilor mei sunt capabile că-mi schimbe starea de spirit în bine, oricât de rea ar fi fost până atunci. Însă, există momente de frustrare, de deznădejde și de impotență atunci când realizez că îmi lipsesc unele activități pe care le făceam înainte de a fi mamă și de care nu mai am deloc timp acum.
De când sunt mamă, nu mă mai uit la filme
Înainte de a fi mamă eram o cinefilă înrăită. Așa am fost crescută și educată de mică și am rămas cu această mare pasiune. Înainte de decernarea Premiilor Oscar, în fiecare an, vedeam toate filmele nominalizate. Chiar aveam un carnețel în care le acordam eu propriul punctaj. Vedeam seriale, mergeam la cinema, organizam maratoane de câte 20 de ore de uitat la filme. De mai bine de 5 ani, de când s-a născut băiatul meu cel mare, am fost o singură dată la cinema și atunci dintr-o întâmplare fericită. Nu mai am nici cea mai mică idee despre filmele noi. Mă uit ca la mașini străine când colegii de birou povestesc despre ultimul episod din Game of Thrones.
Înainte de culcare mă mai uit la câte un film, la care apuc să văd genericul sau primele 15 minute înainte de a adormi. Cam la aceste aspecte se reduce viața mea cinefilă.
De când sunt mamă nu mai merg în oraș
Într-adevăr, cred că asta e problema celor mai multe dintre noi, dacă nu avem o bunică sau o bonă care să ne mai înlocuiască din când în când. Ieșitul la terasa, la restaurant sau pur și simplu la o cafea nu mai există. Mai văd orașul doar când mai am câte o întâlnire de serviciu. Și atunci mă mir de câte lucruri au mai apărut, ce decorațiuni sau cafenele ori magazine noi.
Singurele ieșiri la restaurant sunt împreună cu copiii, în vacanțe sau când aniversăm ceva. Iar atunci când ieșim stau ca pe ghimpi. Mă agit enorm ca să-i țin pe cel mici potoliți o oră.
- CITEȘTE ȘI: Diana Vijulie, psiholog: ”O mamă trebuie să aspire spre a fi suficient de bună. Nu perfectă!”
De când sunt mamă nu mai merg la salonul de înfrumusețare
Ca să merg la o manichiură, plănuiesc cu mult timp înainte momentul. Fac o mie de calcule pentru a alege ora cea mai bună, de obicei în weekend, când dorm copiii. Nu mai am timp să stau jumătate de zi într-un salon. Nu mai merg la coafor decât când trebuie să mă tund. Nu am mai fost la un masaj de nu mai țin minte când.
Sunt lucruri fără de care pot trăi, am realizat, dar pe care mi-ar plăcea să le mai fac și probabil le voi relua când vor crește copiii.
La fel cum sper să ajungă ziua aceea când, într-un weekend, dacă nu am chef, să am libertatea de a nu mă ridica din pat înainte de ora 10. Simt nevoia să stau în pat să citesc, căci nici de asta nu mai am timp, fără să fiu nevoită să mă trezesc la 6 în fiecare zi ca să rezolv toate treburile din casă. De citit, mai citesc doar în metrou și autobuz. Acasă nu am timp să deschid cartea.
La fel, nu mai există nici timp și nici disponibilitatea pe care o aveam înainte de a deveni mamă, de a mă urca într-o sâmbătă în mașină și de a alege destinația pe drum.
Voi aveți aceleași sentimente ca și mine?
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
