De ce nu trebuie să-ți înveți copilul că deștepții cedează primii

Am crescut într-o casă de olteni. După cum se știe, oltenii sunt niște oamenii hotărâți și foarte puțin deștepți, adică nu cedează nici morți. Tata, în schimb, Dumnezeu să-l ierte, era un oltean atipic. Tata ceda! Tata ceda primul întotdeauna, ca un adevărat deștept.

Mai mult de atât, mi-a băgat în cap toată copilăria, pe lângă celebra ”Cel mai deștept cedează primul” și alte trei idei pe care le urăsc acum visceral:

Să nu fii niciodată prima.

Să nu fii niciodată ultima.

Să nu te oferi niciodată voluntar.

Mediocră, dar deșteaptă!

Mult timp a crezut că aceste învățăminte sunt calea mea spre succes. Făceam totul așa cum îmi spusese tata și succesul întârzia să apară. Am stat și le-am întors pe toate părțile, am mai citit povești ale oamenilor de succes și la niciunul dintre ei nu regăsisem nici măcar din ideile acestea. Ușor, ușor, aveam să le demontez pe fiecare în parte și să încep să-mi scot din cap aceste reguli de front ale unui soldat fricos.

În schimb, meteahna deșteptăciunii mi-a rămas. Încerc, cu greu, s-o anihilez, dar e atât de puternică încât mă acaparează câteodată. Lupt cu ea și, pe lângă asta, încerc să nu i-o transmit copilului meu. Nu vreau ca el să crească având ideea acesta în cap. De ce?

Pentru că cel mai deștept luptă!

Iar dacă nu luptă, înseamnă că nu e cel mai deștept. Poate și de aceea ne găsim cu toții în situația în care suntem – popor de deștepți care au cedat primii.

Pentru că trebuie să lupte pentru ceea ce crede!

Nu să renunțe la ceea ce crede, să meargă mai departe, să nu cedeze, să nu fie slab, să fie puternic și să creadă în el.

Pentru că dacă cel mai deștept nu luptă, atunci vor alege alții primarul!

Nu numai pentru el, dar cel mai deștept trebuie să lupte pentru toți, altfel… știm cu toții ce se poate întâmpla.

Pentru că numai așa va fi fericit!

Să lupte pentru ceea ce crede, iar dacă nu va obține, atunci măcar va fi mulțumit și împăcat că a făcut tot ce i-a stat în putință. La un moment dat, renunțările acestea, momentele acestea de ”deșteptăciune”, îți vor aduce multă nefericire. Știu din proprie experientă!

Și nu în ultimul rând, pentru că cel mai deștept nu trebuie să fie un laș!

Acum știu că cei ce renunță sunt, de cele mai multe ori, lași. Nu deștepți! Cei mai deștepți nu renunță, de fapt, niciodată. Cei mai deștepți sunt deștepți tocmai pentru că luptă!

Comandă acum  cartea „Eu n-am furis – Dialoguri Marioneze„, de Vivi Gherghe, cu ilustrații de Tuan Nini, o carte scrisa cu mult umor, de la autoarea serialului „Mama lui Victor”.  Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație