Frici de părinte…

frici-de-parinte-totul-despre-mame

5 temeri pe care nu le aveam înainte să fiu mamă

Acum nouă ani, cred că unul dintre cuvintele care mă defineau cel mai bine era curajul. Cu tot ce vine el: spirit aventurier, asumarea riscurilor, nebunia unor decizii bazate exclusiv pe feeling, intuitie sau chef. 

Dacă era ceva de încercat, Ruxandra încerca. Și era tare mândră de lipsa acută de instinct de conservare. Am supraviețuit eu cumva și am devenit mama Ruxandra, o persoană destul de diferită și muuuult mai fricoasă, mai atentă cu riscurile la care se expune și mai cu capul pe umeri. Iată cinci frici de părinte pe care le-am descoperit în mine însămi odată cu momentul în care a devenit mult mai important să trăiesc și să exist în formă bună pentru a-mi crește copilul.

Teama de moarte

Nu mi-e teamă de moartea mea, de cum se simte ea pe propria piele, ci de cum s-ar putea simți și resimți de către cei din jurul meu. Mai exact, de către copilul meu. Și de taică-său. De cât însemn pentru ei și de cât de mult ar suferi dacă eu n-aș mai fi. E probabil firesc să simți frica asta fără să o dai în patologic, însă, de exemplu, am cam renunțat la țigări pentru că-mi imaginam la fiecare fum cum fac cancer la plămâni și copilul meu ajunge pe mâna unei femei fără scrupule, neiubit și nedorit. Și nu-mi pica deloc bine țigara…

Teama de boală

Diferită față de teama de moarte, teama de boală mă duce cu gândul la incapacitatea de a face ce am de făcut. Chiar și o banală viroză cu febră care mă pune la pat o zi, două îmi dă sentimentul că totul se duce de râpă în jurul meu. Mă târăsc spre bucătărie cu termometrul la subraț și n-am liniște până nu spăl cana de ceai sau nu pun o supă pe aragaz la fiert. Înainte, savuram răcelile altfel, zilele decupate din calendar cu scutire medicală aveau farmecul lor. Acum, abia aștept să-mi treacă.

Teama de sărăcie

În perioada studenției, când am venit la București, am văzut cum e să cumperi parizer la felie. Să n-ai mașină de spălat, să n-ai bani de metrou și s-o iei pe jos spre casă știind că ajungi într-o oră și jumătate. Avea farmec sărăcia aia de tinerețe și îți dădea un statut interesant de tânăr care și-a luat viața în mâinile proprii. Dar spectrul sărăciei cu un copil ale cărui vise și nevoi depind de tine e altă mâncare de pește. Mă raportez la bani complet altfel acum și mă pot lăuda cu o teamă în plus față de cum era pe vremuri, când să n-ai bani presupunea doar să ai un pic mai multă creativitate și niște margarină-n frigider.

Teama de avion

Teama de avion vine, simplu, din faptul că înainte de copil îmi plăcea tare, tare, tare mult să zbor. Acum nu-mi mai place. Mi-e frică. Și nu mă pot convinge să urc în carcasa zburătoare de metal decât statisticile care spun alb pe negru că un drum cu mașina e, de fapt, mai periculos decât un zbor. Și mai e ceva, ca să fiu complet sinceră. Când am avut de zburat cu soț cu tot, am reușit să-l conving să zburăm cu avioane diferite. De ce să nu zburăm împreună, de ce să nu ne bucurăm de călătorie împreună, ca toți oamenii? Cum de ce?! Să nu murim amândoi! Statistic vorbind, dacă zburăm cu avioane diferite, avem mai multe șanse să nu dăm ortul popii amândoi și să rămână copilul, totuși, cu un părinte. Căci mai sumbră decât viziunea cu femeia străină care nu-l iubește pe fii-miu e casa de copii. Deci teama de moarte nu e doar așa, instinctivă și puternică, ci are și o structură organizatorică, paliere de risc și strategii studiate.

Teama de oameni

Mie-mi plăceau oamenii și încă îmi plac. Am casa deschisă pentru prieteni, musafiri, am mereu cafetiera gata să bolborosească o ceașcă fierbinte de licoare care te îmbie la povestit. Însă am descoperit și că mi-e teamă de oameni, mult mai teamă decât înainte de copil. Nu mai văd în toți cei cu care mă intersectez posibili prieteni. Îi studiez mai atent, nu îi las să se apropie decât după perioade în care să aibă timp să își dea arama pe față. Ăsta cred că e un lucru bun, mai realist și mai util decât felul meu vechi de a fi. Sunt mai cu ochii-n patru și, ce-i drept, văd mai bine.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație