La ce se gândesc mamele…

…când își adorm copiii?

-Haide măi copile, gata cu Scufița Roșie a zecea oară, stăm de 27 de minute pe ceas și ne chinuim cu somnul, întoarce-te cu spatele și gata!

-Veau mataj (masaj), zice pruncul de aproape doi ani pe care încerc să-l învăț să adoarmă și altfel, fără să mai sugă lapte de la maică-sa, adică de la mine.

-Bine, o dată și gata, și apoi închizi ochii și la somn că nu stau toată noaptea să te culc, îi zic și mă uit a suta oară la ceasul care se reflectă pe perete încercând să socotesc câte minute îmi mai rămân ca să lucrez în seara asta.

Off, și nu se mai culcă copilul ăsta odată, m-am saturat sa fiu numai eu aia care se ocupă cu adormitul copilului în casa asta, ia să mă fac într-o seară că adorm la 6, să văd cum se descurcă și El cu adormitul. Pun pariu că după trei minute de urlete vine să mă trezească că, deh, numai eu pot. Dar câte să mai fac, că și așa numai eu țin casa în picioare, eu rufe, eu vase, eu mâncare, eu pun masa, tot eu o strâng, eu copil toată ziua și mai fac și job de acasă. Dar ce, m-a câștigat cineva la belciuge? Și când îl aud că la serviciu, cu ședințele lui cu franțuji, e obositor și stresant, mor. Jur că mor! Adică el face un singur lucru toată ziua, unul, nu zece ca mine, și tot vine frânt. Plus că el își bea cafeaua în liniște, eu nici nu visez la așa ceva! Mereu o beau rece și mor de draci pe el că se duce la toaletă liniștit, nu cu un copil după el care se uită între picioare și întreabă mereu de ce nu are mama cuc.

 

-Mataj, mama, ti pe gât, ti pe pate! (Masaj, și pe gât, și pe spate.)

 

Of, ăsta nu a adormit încă, și îl frec pe spate de două minute și jumătate, dar cât îi trebuie dom’le unui boț de om să adoarmă odată? Frate, abia aștept să scap de ăsta micu’, să sar repede într-un duș că nu m-am mai spălat pe cap de… hmm, oare de joia trecută? Dar ce am făcut în week-end de nu am apucat să mă spăl pe cap? Ah, da, am tot ieșit seara, așa-i, a fost mișto să ies și eu cu fetele până pe la 9 seara, deși iar mi-a sărit sufletul să ajung acasă să adorm copilul. Pe bune, eu numai asta fac?!? Culc toată ziua copilul ăsta? Dar dacă l-aș lăsa să pice singur la somn? Dacă îl stresez culcându-l ca nebuna și făcându-i program? Oare ar muri dacă l-aș lăsa în pace? Nu cred! Mda, o să încerc într-o zi că nu strică, și așa stau cu el toată ziua și poate într-o seară se culcă și el la 7 și mai stăm și noi la vreun film, ceva. Chiar, am niște filme pe calculator, e ăla mișto al lui Tarantino pe care vreau să îl vedem, dar când? Că acuș am de terminat niște articole începute acum o săptămână, mâine altele noi, apoi mai am și niște episoade noi din vreo patru-cinci seriale pe care nu le pot lăsa. Nu, frate, eu la seriale nu renunț, sunt bula mea de aer, că și așa stau toată ziua cu copilul, măcar astea să mă relaxeze. Apropo de relaxat, mi-ar plăcea și mie un masaj din ăsta, dar când? Poate săptămâna viitoare să mă eliberez și să-mi programez și un epilat și un vopsit, ca tot am un voucher nefolosit. Am niște rădăcini, nene, doamne, arăt ca naiba, zău, cred că de data asta îmi torn un portocaliu în cap, sper să am curaj și la salon. Mamă, și un teatru, asta clar îmi pun în agendă, mai la sfârșitul lunii, așa, că tot zic că mă duc o dată pe lună la o piesă de teatru și la un film. Dar chiar mă duc? Că iar mă uit în frigider că nu mai am ciorbă pentru ăsta micu’, soțul nu mănâncă decât carne, că deh, are nevoie de energie, și uite așa mă las pe ultimul loc ca proasta.

 

-Ti pe pitior, acolo jot. (Și pe picior, acolo jos.)

 

Vai de capul meu, ăsta nu doarme încăăă? Jur că înnebunesc cu copilul ăsta, cum, mă, să stau 40 de minute să adorm un copil? Așa-mi trebuie, parcă nu puteam să-l las să plângă și se învăța el de mic, acum eram cucoană, îmi făceam și unghiile după dușul ăla terapeutic. Dar nu am inima să-l las să plângă, nu pot, dom’le, doar nu l-am făcut și m-am chinuit 20 de ore în travaliu ca să scap de el după, copilul trebuie să stea cu părinții, asta e, mai trag câțiva ani și apoi gata, crește, îl dau la școală și scap de el, haha.

Parcă nu mai mișcă, văd că a adormit, victorie! Am bătut recordul, aseară a durat cam 47 de minute, azi văd că 44, e bine, evoluăm. Dragul mamii, ce frumos doarme el, și cât a mai crescut, uite că nici nu mai e bebeluș, ce dor o să-mi fie de piciorușele lui grăsane și de mirosul ăsta de lapte, iubitul meu. Mai stau un minut cu el să fiu sigură că e lemn, ah, și să nu uit înainte de duș să scriu un text despre lucrurile la care mă gândesc cât timp îl adorm.

 

Tu la ce te gândești când îți culci copilul?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație