O profesie, cu bune sau cu rele, te definește, vrei, nu vrei. Vorbește despre tine, cine ești și ce faci. Îți ocupă o parte importantă din viață, ca timp, ca spațiu, ca gândire. Iată de ce îți propunem o rubrică în care să citești cum se schimbă povestea unei mămici în acord cu profesia pe care o are.
Am pregătit pentru această rubrică 10 întrebări esențiale pentru orice mămică. Și, pentru că unui jurnalist îi stă bine ca, măcar uneori, să mai fie și el în pantofii unui intervievat, iată că mai întâi răspund eu la propriile întrebări, iar apoi voi invita și alte mămici să mi se alăture în această inițiativă.
1. Eu sunt…
Alexandra Irimiea, am 31 de ani și sunt de profesie jurnalist. Am un băiețel de 6 ani, pe nume Iustin, și este tot ce am mai scump pe lume. Știu, e un clișeu, dar nu mă pot abține pentru că așa simt. În plus, se știe că jurnaliștii se împiedică adeseori în clișee, nu-i așa? 🙂
Locuim în Câmpina, orașul meu natal, deși o vreme bună, 7 ani mai precis, imediat după terminarea facultății am stat în București. Încă mă mai gândesc să revin în orașul mare și agitat, dar trebuie să recunosc că nu sunt prea hotărâtă. Pentru Iusti îmi place Câmpina unde putem să mergem pe jos oriunde avem nevoie și nu trebuie să devenim prizionierii transportului.
Lucrez la totuldespremame.ro, unde-mi place tare mult să scriu articole pe teme mămicești, dar și la o revistă de specialitate din industria mobilei, Intarzia, unde am ocazia să stau de vorbă cu oameni interesanți, să călătoresc pentru diverse interviuri, târguri, conferințe și să scriu reportaje de amploare. În paralel, sunt editor online pentru alte două site-uri unde scriu știri și mă simt cumva ancorată în realitate (știu, alt clișeu!).
2. Cum sunt diminețile tale?
Uneori jucăușe, alteori prea somnoroase. Anul acesta, am început școala și spun asta la plural pentru că o simt pe pielea mea: sculat mult mai devreme, pregătit dimineața pachețelul cu sandviș și sticluța cu apă, călcat cămașa, verificat ghiozdan, etc. Culmea este că dacă ne sculăm prea de dimineață în weekend nu ne simțim deloc obosiți și imediat ne dăm jos din pat ca să ne jucăm și să facem planul cu ce vrem să facem într-o zi liberă.
3. Cum arată o zi obișnuită de-a ta?
Ziua mea începe cu o alarmă nesuferită menită să mă trezească, dar care reușește după cel puțin două, trei încercări. Apoi mă pregătesc să-l duc pe Iusti la școală, lucru care-mi place tare mult, mai ales când urcăm împreună pe scări, intrăm în clasă și mai vorbim puțin la bancă. Ne despărțim după câteva minute bune, cu pupici în zbor.
La întoarcere, mă întâlnesc cu câteva prietene și ne hotărâm la care dintre noi mergem pentru cafeaua de dimineață. Nu-s băutoare de cafea, dar îmi place tare mult compania și îmi prinde bine socializarea, mai ales de când am hotărât să lucrez din nou de-acasă și… nu mai am colegi de serviciu aproape de mine.
Sunt jurnalist și mă consider norocoasă să am o profesie care-mi place și care mi se potrivește
În jur de ora 9.00 mă grăbesc să ajung la „biroul” de acasă și mă așez conștiincioasă în fața laptopului – stăpânul meu pentru cel puțin jumătate din zi (aici mă refer la cele 16 ore care ne rămân după ce le consumăm pe cele 8, teoretic, cu somnul). Îmi deschid folderul „În lucru”, verific ce texte am de predat și mă apuc de scris. Uneori îmi zboară mâna pe tastatură, alteori abia mișc un deget, dar nu pot să aștept mereu inspirația, așa că de foarte multe scriu și la comandă pentru că n-am încotro.
Sunt jurnalist și-mi place la nebunie ce fac, chiar dacă sunt zile în care zic că mai bine lucram la fabrica de nasturi. Dar sunt convinsă că fiecare mai are astfel de zile grele la serviciu. Când simt că mi-e foame, dau o fugă până la frigider. O cană mare cu cereale cu lapte sau iaurt cu dulceață mă binedispun pe loc.
Uneori mănânc în grabă, cu farfuria lângă tastatură și îmi place să scriu ascultând muzică – Smiley vine mereu cu inspirație la pachet, dar alteori am nevoie de liniște totală.
Pe la 11:30 fug iar, să-l iau pe Iusti de la școală și profit de pauza asta de la prânz pentru puțină mișcare și soare (ori ploaie, după caz). Revin apoi, loială, în fața laptopului și mă grăbesc să-mi termin sarcinile. Spre după-amiază îmi place să ieșim în parc, la nisip și tobogane, unde uneori mă întâlnesc cu alte mămici și mai punem țara la cale. Dar sunt și zile în care rămânem în casă cuminți să facem o ciorbiță și puțină curățenie, rufe, vase, știți voi :).
Seara este momentul meu preferat. Chiar dacă sunt obosită, îmi place să stăm în pat, în pijamale, și să citim povești, să ne jucăm cărți, să lipim abțibilduri sau să vedem desene animate cu Masha (o rusoaică mică și blondă, tare zăpăcită). Apoi, dacă nu e prea târziu, facem umbre pe tavan – diverse personaje prind viață în mâinile noastre, inventăm povești despre ele și, la final, mai stăm puțin de vorbă, înainte să adormim. Dacă nu sunt prea obosită, îmi place să mă uit la un serial, dar de multe ori mă culcă Iusti pe mine 🙂
Câteva zile pe lună plec în diverse orașe pentru a lua interviuri. Mă bucur să mai ies din rutină, să explorez locuri noi, să citesc pe tren și să-mi fac treaba de jurnalist. În același timp sunt mereu cu gândul la Iusti, îl sun, îi cumpăr reviste, iar când revin îi povestesc ce-am făcut.
În timp am învățat să fac față dorului imens care mă cuprinde și nu mai sunt tristă. Știu că fac ceea ce-mi place și asta vreau să-i transmit și copilului meu, pasiunea pentru profesia pe care o ai. Îmi doresc ca și el să aibă o profesie care să-l împlinească, care să-i dea satisfacții.
4. Copilul tău în trei cuvinte: Iubitor, atent la ceilalți, aventuros
5. Tu, ca mamă, în trei cuvinte: Stresată, grijulie, iubitoare
6. Tu, ca femeie, în trei cuvinte: Independentă, vorbăreață, curioasă
7. Am devenit mamă când…
… am făcut un test de sarcină și mi-au apărut două liniuțe. Nu a fost nimic planificat, dar nu regret nicio clipă. Iusti dă sens vieții mele (!alt clișeu, dar la fel de adevărat ca și cel de dinainte). Aveam impresia că n-o să mă descurc deloc, niciodată n-am fost fan bebeluși. Dar totul a fost OK, instinctul de mamă și iubirea pe care o simți pentru ființa pe care ai purtat-o în burtică te ajută și te învață ce și cum să faci.
8. Ce vă place să faceți în weekend-uri?
Să ne plimbăm! Suntem amândoi de profesie călători 🙂 Adorăm să facem lucruri noi, să explorăm locuri, să mergem în vizite, să facem ceva interesant, să profităm de ziua liberă pe care o avem. Când plouă sau e frig afară nu disperăm, ci ne gândim la activități de casă: facem un tort, clătite, gogoși sau curățenie la jucării, în dulapul cu haine, etc. Mai jucăm cărți, ne mai uităm la desene animate, colorăm împreună sau citim reviste și enciclopedii. „Mami, ce vrei să facem?” e întrebarea de bază. Și bineînțeles, facem împreună curățenie generală și mâncare. Iusti mă ajută la sortarea rufelor, curăță morcovii, amestecă în ciorbiță, spală vase și dă cu mopul (iar apoi eu „îl verific”).
9. Ce i-ai spus copilului tău despre profesia ta? Speri că îți va călca pe urme?
Iusti știe că sunt jurnalist. Știe că scriu și mă înțelege când îi spun să facă liniște pentru că trebuie să mă concentrez. Dar e copil și se plictisește rapid. Mă întrerupe cu grijă ca să-mi ceară voie să iasă în fața blocului sau… ca să-i dau telefonul. Uneori mai vin nepoții în vizită sau prieteni de-ai lui și se joacă împreună.
Când lucram ca reporter la televiziunea locală, îl luam cu mine pe teren, la unele știri, mai ales dacă era weekend. Îi plăcea să țină microfonul și să mă tragă de picioare când filmam. :)) Când era gata știrea, i-o arătam și recunoștea personajul. Atunci îi spuneam ce înseamnă pentru mine profesia mea și ce fac eu la serviciu zi de zi.
Și nu m-am lăsat de acest obicei. În vara asta l-am luat din nou cu mine pe teren, la Brașov și la București. A stat cumințel lângă mine în timpul unor interviuri destul de lungi, jucându-se cu mașinuțe sau pe tabletă (i-o dădeam când simțeam că se plictisea).
Dacă va dori să devină jurnalist, mă va onora alegerea lui, dar în niciun caz nu am vreun orgoliu să-mi calce pe urme. Nu contează ce profesie va avea, vreau să-și găsească propriul drum, să facă totul cu pasiune, să-i placă și să fie bun la asta.
10. Ce îți place cel mai mult la tine, mamă?
Îmi place că îi dau libertate copilului meu să acționeze când vrea ceva, că am răbdare să-l ascult, că nu-l consider inferior și nici proprietatea mea. Îmi place să vorbim, să discutăm ce ne frământă și evităm, pe cât posibil, țipetele și certurile. Iar când se întâmplă, ne împăcăm rapid. Am un copil atât de blând, iubitor și înțelegător și sunt foarte mândră de asta.
Ei bine, au fost doar 10 întrebări, dar trebuie să recunosc că nu au fost deloc ușoare. Te invită la o introspecție și la un inventar pe care-l faci tu cu tine însăți, o evaluare a ta, ca mamă, ca om, ca jurnalist.
