Nostalgii şi viroze

nostalgii-si-viroze-totul-despre-mame

E vremea virozelor… Se-aprind ca nişte mici incendii, ard tot ce e rutină, somn şi brumă de odihnă sau energie la noi acasă. Nu apucă una bine să se stingă, şi iată, alt microb prinde flăcări.

Pe bebeluş l-au atacat virusurile cu o laringita acută, pe fetiţă cu o infecţie la ochi, iar astăzi doamna învăţătoare mi-a telefonat să îl luăm pe cel mare mai repede, fiindcă îi era rău. Încă îi este, acum stă învelit într-o pătură multă, moale şi se uită, pentru a nu ştiu câtă oară,  la Wall-E.

E vremea numai bună să mă opresc

Nu mai fac curat, nu mai înşir rufe la uscat, nu mă mai stresez cu trebui amânabile, ci mă aşez pe pat şi pun o mâna peste fruntea băieţelului de şase ani. Cu febra sau nu, el de mâna aceea tot are nevoie. Culcușirea aceea lângă mine e vitală pentru vindecarea lui. La fel şi ceaiul de mentă cu miere şi lămâie, cartea din care îi citesc cu un capitol mai mult decât de obicei. O viroză, o pauză, o atingere, o vorba mai bună. O amintire caldă.

Bebeluşul ne-a surprins cu această îmbolnăvire serioasă. A simţit nevoia să fie plimbat şi răsplimbat, nu a mai adormit decât în braţe. S-a vrut îndelung vegheat în timpul nopţilor.  Obrazul lui dulce pe umărul meu, dependenţă lui absolută faţă de grija noastră, respiraţia fierbinte de febră şi faptul că e mai bine, Slavă Domnului, mi-au aşezat în inimă o amintire plină de duioşie. Da, a fost o viroză, dar s-a creat o nouă legătură.  A fost şansa ca el să înveţe că poate avea încredere, că vom face totul să îi fie bine, ne vom transforma în salteluţă pentru el, în trăsurică, în jucărie şi în leac dacă va fi nevoie.

Fetiţa a avut de suferit tare toamna asta, pe ea a încercat-o boală cel mai des. Ea ne-a spus stop alergării zilnice: E vremea pentru acel cântecel de leagăn suav, în braţe la mami; să-mi mângâi cârlionţii, să îmi atingi uşor obrazul. E vremea să-mi şopteşti la ureche că-ţi sunt prinţesă şi sunt frumoasă. Vreau să te am pentru mine, mămica mea, să gustăm clipa de a fi împreună, chiar dacă pentru asta vom da vina pe o viroză.

E vremea nesuferitelor de viroze. Ele ne ţin pe loc, nu ne mai lasă să mergem la şcoală, la serviciu, nu ne lasă nici măcar să ieşim din casă. Uneori, şi datul jos din pat e prea greu.

Să zăbovim…

Să gândim gândul pe care nu l-am gândit de mult, că n-am avut tihna. Să rostim rugăciuni în ritmul paşilor de plimbat bebeluşul, să trăim momentul acela intens, al tâmplei mici lipite de tâmplă mare. Să sorbim din ceai, din compot de mere cu cuişoare, din vin fiert. Să mâncăm o bucată de ciocolată în plus. Sau supă de pui. Sau budincă. Confort food. Să-l ascultăm pe Tudor Gheorghe cu jelaniile lui de toamna. Să ne-mbăiem privirea în auriul mierii şi al frunzelor.

E vremea nostalgiilor: ştergem de praf amintiri din copilărie, când fruntea era a noastră, mâna a mamei, manuale cu Doamna Toamna şi iustratii frumoase, castane în ghiozdan…

E vremea să preschimbăm viroză în tragere de timp şi amintire.

Mâine ne sculăm şi vom fi că noi!

Citește și:
Vacanţa cu copiii bolnavi
Zilele mai puţin simpatice din viaţa unei familii numeroase
Scurt tratat despre mama-burete

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație