Nu te obligă nimeni să iubești necondiționat

neconditionat-totul-despre-mame

Am avut momente în care am fost convinsă că știu și pot să iubesc necondiționat.

De fapt, a iubi necondiționat mi se părea a fi un truism lipsit de orice scuză. Cum ai putea, mai ales când vine vorba despre copilul tău, să iubești condiționat. Practic, în mintea mea, de mamă în devenire, acest concept, de iubire necondiționată, era un pleonasm. Spun ”mamă” în devenire pentru că acum, după șase ani de mămicie, pot să spun că mamă devii în momentul în care îl iubești pe copilul tău și punct. Să-l iubești, indiferent de ce face sau ce spune el. Să-l iubești și atunci când sparge acvariul, și atunci când trântește raftul peste televizor, și atunci când înșiră mâncarea pe canapea și pe covor, și atunci când îi scapă para dușului pe lângă cadă și inundă toată baia. Să-l iubești și punct.

Da, e greu să iubești necondiționat

Ce nu se spune e că e greu s-o faci. Sau, cel puțin, mie mi-a fost foarte greu. Am avut momente în care am cedat. Am avut momente în care și eu am țipat la copil. Am avut și eu momente în care îmi venea să-l iau de-o aripă și să-i cârpesc două la fund. Am avut momente în care și eu i-am răspuns, cu dinții strânși, la întrebarea ”Dar mă mai iubești dacă am făcut asta?”, cu un ”Te iubesc!” atât de fals.

Iubirea necondiționată se învață

Cu toate că iubirea ar trebui să vină de undeva din noi, din suflet, din adâncul inimii, totuși, iubirea aceasta necondiționată se învață. Iubirea aceasta necondiționată trebuie învățată pentru că, în universul acesta al parentingului, tu cunoști, de fapt, numai un model. Este modelul cu care ai fost crescut. Este ceea ce ți s-a predat pe pielea ta. Și atunci, în momentele dificile, când nu știi în ce direcție să mergi și cum să reacționezi, în lipsa unui model, e atât de ușor să părăsești calea iubirii necondiționate și să aplici ceea ce ai văzut și ai trăit.

E foarte ușor să cedezi

Cel mai ușor e să cedezi. Cel mai ușor e să cazi pradă căii bătătorite – calea pe care au călcat părinții și bunicii noștri, la rândul lor. Pentru că, nu-i așa?, dacă tu ai reușit să ajungi adult, în ciuda celor câteva (sau mai multe) palme la fund primite în copilărie, copilul tău de ce n-ar ajunge?

De parcă pe mine mă iubește cineva necondiționat!

Momentul în care cedezi e despre tine. Nu mai există copilul. Ești doar tu, un fost copil crescut într-o mentalitate nu tocmai în regulă, care nu reușește să treacă niște praguri. Ajungi, la un moment dat, să crezi că așa cum pe tine nu te iubește și nu te-a iubit nimeni necondiționat, nici nu ai fi avut, nu ai și nu vei avea nevoie de asta.  Este momentul în care începi să crezi că nici copilului tău nu-i trebuie!

Ceea ce uităm în astfel de momente este că, chiar dacă n-am fost iubiți necondiționat în copilărie, cineva acum ne iubește fix așa. Copiii noștri! Da, copiii ne iubesc exact așa! Ei ne iubesc și după ce greșim, și după ce țipăm, și după ce ne ieșim din fire, și după ce-i certăm și câte și mai câte.

De aceea, chiar dacă uneori ni se pare îngrozitor de greu, trebuie să învățăm și noi să-i iubim așa cum ne iubesc ei pe noi, necondiționat. Nu e niciodată prea târziu pentru asta.

Află totul despre iubire necondiționată de la Alfie Kohn, din cartea ”Parenting Necondiționată”, disponibilă AICI.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație