O mamă, mai mulţi copii

 

Atunci când eu şi soţul meu am decis să avem mai mult de un singur copil ne-am zugrăvit un fel de imagine idilică, cu toţi cei trei, patru sau chiar mai mulţi copii ai noştri deveniţi adulţi şi ajutându-se unii pe alţii în toate momentele grele din viaţă sau întâlnindu-se şi petrecând împreună fiecare sărbătoare.

Acum, având deja doi, ori de câte ori avem curajul să mărturisim celor din jur că ne-am mai dori copii, întâlnim cel mai adesea priviri uimite, fie, în cel mai rău caz, sfaturi bizare. Bineînţeles că în mod frecvent se găseşte câte cineva mai cu experienţă de viaţă care să îmi deschidă ochii despre cât de traumatizaţi vor fi copiii mei pentru că nu eu “mă voi putea împărţi între toţi” sau despre cum se vor simţi ei “neiubiţi şi neglijaţi”. Recunosc că mă înspăimântă perspectiva! Mai ales în zilele în care mă simt epuizată de prezenţa celor doi copii actuali.

 

“O mamă nerecunoscătoare”

Nu de puţine ori am întâlnit mămici care se confruntă cu aceleaşi dileme, chiar dacă au un singur copil şi doar îşi doresc încă unul: oare îi voi iubi oare pe amândoi la fel de mult tot timpul? Iar dacă sunt de sexe diferite, atunci lucrurile se complică şi mai tare. Am întâlnit de asemenea şi mame care, mai în glumă, mai în serios, mai cu jumătate de gură, recunosc că se simt mai apropiate de unul dintre copii decât de altul. Dar vai! Despre aşa ceva nu se vorbeşte nici măcar când eşti singură, darămite să mai şi recunoşti de faţă cu alţii! O mamă care nu îşi iubeşte toţi copiii în acelaşi fel este catalogată drept o “mamă rea”, una care “nu ştie să fie recunoscătoare pentru ceea ce are”. Aşa încât sentimentul de vinovăţie al mamei se adânceşte, putând duce chiar la depresie şi la relaţii din ce în ce mai tensionate cu copiii ei.

 

Îi iubiţi la fel de mult, dar în mod diferit

Specialiştii ne îndeamnă însă să ne privim cu ceva mai multă îngăduinţă. Ei spun că în realitate nu este vorba despre a iubi mai mult sau mai puţin, ci despre a iubi în mod diferit. Copiii, ca şi adulţii cu care interacţionăm zi de zi, au temperamente diferite. Temperamentul este lentila prin care mama îşi priveşte copilul şi prin care ea traduce fiecare gest al acestuia într-o faptă care îi este pe plac sau nu. Specialiştii afirma că este absolut normal ca o mamă să se înţeleagă mai bine cu unul dintre copiii ei decât cu ceilalţi, iar acest lucru nu trebuie confundat cu iubirea. Este doar un aspect de relaţionare. O mamă activă, de exemplu, care iubeşte mişcarea în aer liber, va avea o relaţie mult mai apropiată cu un copil care are aceleaşi preferinţe şi va trebui să dea dovadă de multă înţelegere faţă de unul căruia îi place să îşi petreacă timpul liber citind sau desenând.

 

Fiecare copil este unic

Speranţa Farca, psihanalist specializat în relaţia mamă-copil, explică în volumul Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici și educatori (Editura Trei, 2010) cât de important este să le transmitem copiilor că sunt iubiţi: “Omul va purta cu sine această iubire a părinţilor săi întreaga viată. Ea va oferi <<culoarea de fond>> în care poate vedea lumea. Tot ea va crea resurse nebănuite în vremuri de restrişte, va insufleţi corpul bătrânului, dându-i un sens vieţii, va sprijini muribundul în trecerea pragului vieţii”.

 

Chiar dacă tu îţi iubeşti toţi copiii la fel de mult, se poate întâmpla ca modul în care relaţionezi cu ei să îi facă uneori să se simtă mai puţin iubiţi. Copii diferiţi cer cantităţi diferite de energie şi de atenţie din partea mamei, iar pentru ca fiecare dintre ei să se simtă iubit cu adevărat şi plin de valoare în ochii tăi, fii atentă la ceea ce îl face special:

  • Cunoaşte-l! Fă-ţi timp şi analizează cu atenţie ce îi place, ce îl bucură şi ce îl supără, care îi sunt punctele forte ori slăbiciunile.

 

  • Indrăzneşte! Ai curaj şi stabileşte reguli diferite de disciplinare, adecvate tipului său de temperament, precum şi sarcini şi recompense diferite, în raport cu vârsta şi sexul fiecăruia.

 

  • Vorbeşte-i pe limba lui! Conform autorilor de succes Gary Chapman şi Ross Campbell (Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Editura Curtea Veche, 2001) fiecare copil îşi exprima şi receptează iubirea într-un limbaj propriu, care poate fi timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile fizice. Află care este limbajul ales de fiecare dintre copiii tăi. La unele dintre limbajele enumerate te poţi pricepe mai bine, pentru că probabil îţi sunt comune, la altele mai puţin. Dar pe toate va trebui să le înveţi cât mai bine pentru ca fiecare dintre copiii tăi să simtă dragostea pe care tu o simţi deja în sufletul tău.

 

  • Petrece timp separat cu fiecare! Câteva ore pe săptămână petrecute doar cu unul dintre copiii tăi poate face minuni. Îmi place să mă gândesc la acest timp ca la o ploaie de primăvară care hrăneşte şi face să înverzească totul în urma ei. Fiecare copil are un mod preferat în care să îşi petreacă timpul liber. Fii atentă la aceste nevoi ale sale şi lasă-l să se bucure de tine.

 

Voi ce modalităţi aveţi de a spune fiecărui copil în parte „te iubesc”?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație