Câte lucruri se pot face într-o zi fără copii?
E ora 02:44 şi nu pot dormi. Mâine, de fapt astăzi, voi fi singură-singurică toată ziulica. Restul familionului va pleca într-o excursie de o zi cu şcoala, iar soţul meu s-a gândit că mi-ar prinde bine o zi fără copii, aşa că va merge el ca părinte-însoţitor al celor două odrasle mai mari în mica ieşire în afara Bucureştiului. Bonus, o va lua şi pe mezină cu el. Or să iasă din casă pe la ora 06:30 şi preconizează să se întoarcă pe la 23:00, aşa că voi avea tot timpul din lume să fac tot ce vreau eu. Mă rog, nu chiar tot timpul din lume şi nici tot ce vreau eu, dar se anunţă o zi foarte interesantă!
Să ne relaxăm, zic.
După ce o să plece trupa şi o să le fac cu mâna pe geam, privind cum demarează pe stradă, mă voi răsfaţa cu o baie aromată până pe la 07:30, ascultând ciripitul păsărelelor, deşi e posibil ca zgomotul făcut de echipa care munceşte la blocurile care se reabilitează termic să îmi strice puţin reveria din cadă. Dar nu-i nimic, pe urmă o să sun o prietenă şi o s-o invit la o cafea în oraş, mai precis la cafeneaua aia cool din Aeroportul Otopeni (oricum stăm zonă). Aşa pot să-mi dau şi un check in pe Facebook, că de mult îmi doream să fac asta, şi o să lansez tot felul de scenarii captivante, fiindcă lumea n-o să ştie dacă vin de departe sau dacă plec în colţuri exotice ale lumii. După ce terminăm cafeaua vom trage o fugă până-n mall-ul din proximitatea aeroportului, unde voi proba tot ce se poate proba prin magazine, iar, dacă mă ajută şi portofelul (cafeaua de la Otopeni e cam scumpuţă, să ştiţi), voi pleca şi cu câteva plăsuţe cu suveniruri din acest loc ultra-simpa.
Următoarea oprire va fi probabil în jurul prânzului în Herăstrău, unde vom închiria o bicicletă şi vom face un fel de skirt-bike de toată frumuseţea printre petunii și statui mişcătoare în zona răcoroasă a lacului. După atâta efort se impune o şedere la o terasă cu privelişte frumoasă spre apă, aşa că vom mai zăbovi şi acolo încă vreo oră şi ceva, desfătându-ne cu o salată, o limonadă sau cu o bere neagră, în funcţie de preferinţe, şi amintindu-ne de vremea când o ardeam prin Grozăveşti şi Club A, ca să simţim pulsul intelectualo-tineresc. Siesta de după-masă e binevenită, aşa că avem ca opţiuni ceva liniștit, care să ne suscite doar mintea, nu şi trupul, de genul unei incursiuni prin muzeele de lângă Guvern sau o trecere în revistă a ultimei expoziţii de tablouri orientale de la Muzeul Naţional de Artă al României de pe boema Cale a Victoriei.
După infuzia de artă, nimic nu poate fi mai frumos decât o carte bună, care să ne gâdile circumvoluţiunile, drept pentru care vom purcede la cules de tomuri noi şi interesante din celebra librărie de la Universitate sau din cea de lângă Patria, de unde vom pleca cu minim două cărţi (hai, cel mult cinci). Şi, fiindcă vorbim de Patria, cred că am putea intra să vedem şi un film, de preferat o comedie, şi să ne lăfăim pe scaunele tapiţate cu cea mai mare pungă de popcorn în mână, hlizindu-ne la fiece scenă tâmpiţică de pe ecran. La ieşire ne vom gândi nu numai la înfrumuseţarea minţii şi a sufletului, ci şi la cea a corpului, aşa că ne vom îndrepta cu pas alert către un salon din zona Unirii în care n-am mai intrat de o veşnicie şi unde se fac cele mai revigorante pedichiuri spa, dar şi masaje de relaxare cu pietre calde şi beţe de bambus autentic (nu de plastic, cum mi-a zis o prietenă că a văzut în alte saloane).
Reality check
După atâta huzur, o să pătrundem în lumea agitată plină de hipsteri din Centrul Vechi, unde ne vom înfrupta la alegere cu un gyros sau cu mâncare chinezească, iar la final ne vom răcori obligatoriu o îngheţată italienească, urmând să ne prindă seara la un concert într-unul din cluburile ascunse la demisolul clădirilor parţial renovate. Pe la 22:30 o să chem un taxi să mă ducă şi pe mine acasă, să ies în timp util la uşă pentru a-mi recupera copiii şi soţul din excursia care a fost cu siguranţă la fel de plăcută ca a mea şi pentru…
– Raluca? aud că prin vis vocea lui bărbată-miu, care nu ştiu de ce nu doarme la ora asta şi mă mai şi înghionteşte să mă trezesc.
– Ce e? Întreb uşor morocănoasă că mi-a întrerupt măreţul plan.
– Tocmai mi-a dat mesaj doamna învăţătoare, nu se mai organizează excursia, este o defecţiune la autocar şi nu au altul cu care să facă schimbul. Stăm acasă mâine. Poţi să te culci la loc, şi îmi dă o sărutare, întorcându-se pe partea cealaltă.
– Cum? Dar eu mâine mă duc la aeroport şi la mall şi la muzeu şi în parc, am stabilit deja cu Ana să avem o zi eclectică, mega-eclectică, înţelegi???
N-am cu cine vorbi, sforăitul e singurul răspuns pe care îl primesc şi mă aşez îmbufnată pe pernă. Pfuaiii, şi ce program frumos aveam, cine ştie când voi mai avea ocazia să fac atât de multe lucruri. Dar nu-i aşa că îmi promiteţi că vă veţi lua voi revanşa şi că o să faceţi voi tot felul de minunăţii?
Chiar, voi ce aţi face într-o zi fără copii?
