Scrisoare pentru mine însămi

scrisoare-pentru-ziua-cand-am-devenit-mama-totul-despre-mame

Draga mea,

Sunt tu, dar şase ani şi trei copii mai târziu. Îţi scriu un gând de bine şi de bucurie pentru prima ta zi ca mamă. Și îți voi povesti (un pic) din ce urmează.

E prima ta zi din călătoria asta lungă ce se numeşte maternitate. Te întrebi, oarecum speriată, dacă te vei descurca. Dacă vei şti să joci hora în care ai intrat.

Cel mai important: să nu te temi de plafonare!

Ceea ce nu realizezi acum, dar e limpede privind  în urmă, e că te-ai schimbat enorm în cele nouă luni premergătoare naşterii. Pe măsură ce se-mpleteau celulele bebeluşului într-un trup gingaş, creşteau în ţine toate calităţile de care va avea nevoie mai târziu copilul.

Cu fiecare copil, ţi se va schimba vocea. Primul băieţel ţi-a dat vocea de spus poveşti. Câte poveşti? Vocea de citit sute, mii de poveşti, din nou şi din nou. Cati îţi va dărui vocea de cântat cântecele. Da, aceea pe care nu bănuiai c-o vei avea vreodată, dar care acum poate înlocui cu succes jucăriile muzicale cel puţin un ceas. Bebeluşul te va învăţa să fluieri.

Ţi s-au schimbat deja şi ochii. Acum vezi pericolele. Tot ce părea banal înainte – cana de ceai de pe marginea mesei, mileurile pe care sunt aşezate bibelouri fragile, uşile de la dulapuri uşor de deschis, sertarul cu scule, cel cu tacâmuri – toate pot deveni situaţii primejdioase pentru copil. Ochii tăi sunt vigilenţi, învaţă să protejeze.

Cati îţi va dărui ochi de mamă pentru toţi copiii. Vei învaţă să-l vezi frumos pe cel mai mic prematur, pe cel afectat de vreun oarecare sindrom, pe cel căruia doar mamei lui i se pare frumos. Şi ochilor tăi, copilul, oricum ar fi el, se va înfăţişa preţios, demn de iubit.

Bebeluşul îţi va da ochi să vezi minunea din normal. Tuturor normalul li se pare banal, dar ţie, un bebeluş care se rostogoleşte la vreme, un gângurit rostit la timpul lui, un copil care se ridică în picioare înainte de prima aniversare ţi se vor părea fabuloase! Pentru că e o adevărată minune că acest corp să funcţioneze normal, şi n-o vei mai percepe niciodată ca de la sine înţeleasă.

Nu ştii încă, dar pielea ta a învăţat, printr-un singur sărut pe frunte, să spună dacă bebeluşul are febră.

În următorii şase ani ai atât de multe de învăţat!

Da, de la chestii complicate despre cum funcţionează creierul uman, la cum se asamblează o maşinuţă din Lego. De la cum să faci terapie de recuperare, la cum să-l înveţi pe prichidel să deseneze un om. De la funcţiile educative ale unei jucării, la cum să redecorezi apartamentele prietenilor când mergi pe la ei în vizită (ştii tu, să muţi decoraţiunile mai sus, să legi dulapurile, să blochezi sertarele).

Vei reînvăţa să te dai pe tobogan şi să colorezi. Vei repetă la nesfârşit primele silabe odată cu copilul, şi ce joc amuzant va fi ăsta!

Vei dormi mult mai puţin, iar cu jumătate din energia de dinainte de sarcina vei face dublu. Nervii tăi vor dansa pe sârme foarte subţiri, dar cât de fericită vei fi când ai reuşit să răspunzi calm la al 1469-lea “de ce?”.

În fiecare zi te vei întreba dacă eşti o mama bună, dacă ai reuşit să transmiţi copilului tău ce e mai important. În fiecare zi te vei îndoi de asta, şi vei greşi de mii de ori.

Dar vor fi şi acele momente în care băieţelul îţi va spune că Dumnezeu e prietenul nostru, că vede o prinţesă în surioara cu nevoi speciale, când fetiţa va reuşi să recunoască prima dată un cocoş, când bebeluşul se va face bine după un episod urât de laringita acută.

Vei răsuflă uşurată când stomacelele pline s-au dus la culcare, când s-au dat toţi pupicii de noapte bună şi te vei gândi că lumea se învârte frumos, mai departe. Te vei culca cu un zâmbet pe buze, îţi vei dormi somnul de şase ore în trei reprize, şi nu-ţi vei da seama ce repede vor trece următorii ani.

Va fi bine…

Cu drag,

Raluca

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație