Copiilor le vine greu să creadă că și părinții lor au fost cândva copii. Dar le place să asculte mici povestioare din vremuri de demult.
Pentru un copil, părinții lui sunt totul. Sunt acele două ființe care îl iubesc cel mai mult pe lume. Care îl ajută la orice pas. Care îi sunt alături și îl învață să descopere mediul înconjurător. Poate de aceea un copil are tendința să-și urce părinții pe un piedestal – ei sunt cei mai cei, ei sunt invincibili, ei pot totul. Dar în același timp îi prinde tare bine să afle că și ei au fost copii, și ei au fost și s-au simțit mici.
V-ați întrebat și voi unde a dispărut magia copilăriei?
Văzuți prin ochii mei de copil, părinții îmi păreau niște uriași cu puteri nebănuite. Ori de câte ori vedeam fotografii cu ei mici, mă minunam. Îmi plăcea să-i descopăr și altfel. Acum, la rândul lui, se minunează și băiețelul meu când mă vede cum arătam când eram de vârsta lui, ca în poza de mai sus. Atunci când bunica povestea câteva dintre aventurile tatei din copilărie, mă amuzam și totodată mă simțeam ușurată că și el era uneori neascultător, deși nouă nu ne dădea voie să îi ieșim din cuvânt.
Pe măsură ce am crescut, perspectiva s-a schimbat. Mi-am dat seama că acei uriași sunt și ei tot oameni care, cândva demult (foarte demult, desigur!) au fost copii. Și ei s-au jucat, și ei au fost la școală, și ei s-au purtat ca niște… copii. Însă atunci când au devenit părinți, nu prea au povestit despre această etapă a vieții lor. Probabil au vrut să-și păstreze cât mai intacte puterile de oameni mari.
Amintirile din copilărie sunt cele mai dragi
Acum am devenit și eu părinte, dar vreau din tot sufletul ca băiețelul meu să știe că și eu am fost copil. Ador să mă joc cu el, să mă pun la mintea lui sau el la a mea și să ne bucurăm de viață. Odată cu el îmi retrăiesc copilăria și descopăr sau mai bine zis, redescopăr magia datului în leagăn sau plăcerea jocurilor clasice: pititea, alergatea, șotronul.
Iar uneori, când stăm de vorbă, îi povestesc ce făceam eu când eram mică, așa ca el. Cum făceam prăjituri din pământ, în spatele casei bunicilor, pe o băncuță. După ce le migăleam bine, le puneam în diverse forme, capace sau cutii și le lăsam la uscat ca mai apoi să le servesc celor care veneau în vizită „la mine acasă”. Cum o ajutam pe mamaia să care apă de la fântână – ea avea gălețile ei mari, de 10 kilograme, eu pe a mea, de 5 kilograme. Cel mai mult îmi plăcea să-mi oglindesc chipul în apa aflată la adâncime și mi-a rămas și acum întipărit în minte ecoul fântânii când îmi strigam numele, cu capul vârât în ea.
Cum mi-a făcut tataia leagăn atârnând o sfoară de creanga unui nuc. Cum săpam în grădină cu lopețica mea, mai mică, și puneam cu ei brazde de ceapă, salată sau roșii. Cum scoteam cartofii din pământ și cum culegeam fasolea. De momentele în care atunci când mi-era foame și nu voiam să intru în casă, mâncam roșiile direct din grădină. Sau când plecam în expediții, pe ulițe, cu copiii vecinilor. Îmi aduc aminte cu drag cum jucam elasticul în curtea școlii, în pauze, când eram în clasele primare.
De vorbă cu copilul meu, despre propria copilărie
Am observat însă că și Iusti m-a pus pe un piedestal, la fel cum făceam și eu cu părinții mei. Nici lui nu-i vine să creadă că am fost cândva mică, un copil, așa ca el. E fascinat de povestioarele mele și îmi pune mereu tot felul de întrebări. Simt că se creează o legătură mai strânsă între noi atunci când împărtășesc cu el lucruri dragi din sufletul meu, când îi arăt că și eu mai greșesc, când îi cer iertare, când îi spun că-l înțeleg că vrea să se mai joace puțin.
Copilăria este o perioadă magică pentru toți, chiar dacă nu e numai lapte și miere. Nu știu de ce unii părinți o țin ascunsă și nu o povestesc copiilor lor.
Îndrăzniți să vorbiți deschis cu copiii voștri. Povestiți-le istorioare, năzbâtii, aventuri. Renunțați la „puterile” voastre de oameni mari!
Vorbiți cu copiii voștri despre copilărie, dar nu repetați și aceste fraze care nouă ne picau tare prost: Replici care ne scoteau din sărite în copilărie.
Și dați-ne un like pe Facebook, dacă nu ne-ați dat deja, ca să fiți la curent cu ce mai publicăm!
