Mamele cu doi copii pot pune în aplicare dimineaţa aceste soluţii, pentru o eficienţă sporită
Dimineața unei mame cu doi copii reprezintă cel mai haotic moment al zilei. Fără o minuţioasă organizare și fără o respectare strictă a desfăşurătorului, totul se poate prăbuși într-o clipă ca un castel de cărți de joc. Iată câteva soluţii de eficienţă, ce ne vor ajuta să avem dimineţi productive!
Când aveam un copil, aveam impresia că sunt atât de aglomerată în fiecare dimineață și că mai am puțin și cedez nervos. Mi se părea că n-o să ajung niciodată la un nivel de eficienţă. Trebuia să pregătesc copilul pentru grădiniță, să mă pregătesc și eu pentru a merge la serviciu și să ajungem fiecare la treaba lui. La momentul respectiv nu-i dădeam decât un biberon de lapte în loc de mic dejun, lucru care îmi consuma maxim 2 minute prețioase. Când am ajuns mamă de doi copii, am tras aer în piept, m-am gândit cu nostalgie la cât timp aveam atunci când aveam doar un copil, mi-am adunat puterile și m-am pus pe treabă. O treabă care, în funcție de anotimp, mă pune mai mult sau mai puțin în fața noilor provocări.
Dimineața unei mame cu doi copii, într-o zi de iarnă
În fiecare dimineață de iarnă lucrurile se petrec cam așa în casa noastră: mă trezesc la 6 și mă strecor în vârful picioarelor din pat, ca să nu mă simtă cei mici și să iasă după mine, şi mă întreb mereu când va veni momentul în care copiii nu vor mai avea somnul atât de ușor dimineața și mă voi putea plimba în voie prin casă, fără să-mi fac griji că-mi trosnesc articulațiile sau că scârțâie parchetul. Mă duc la bucătărie să pregătesc micul dejun pentru copii și pentru soțul meu (cu indicații precise primite cu o seară înainte legate de preferințele culinare ale fiecăruia). Apoi, tot în vârful picioarelor, mă strecor în baie și încerc să-mi fac un duș pe modul silențios, mă îmbrac pe jumătate (hainele sunt lăsate de cu seară în baie) și, cu o mână pe periuța de dinți și cu alta pe farduri, încerc să-mi aranjez o față cât de cât corespunzătoare pentru o nouă zi la birou.
Apoi încep să-i scol pe cei mici, uneori mai greu, alteori mai ușor, cu pupici, mângâieri și alintături și foarte multă atenție să nu supăr pe nimeni. Ştiți cum sunt copiii somnoroși care nu par că s-au odihnit pe deplin și cu care trebuie să te porți cu mănuși ca să eviți un tantrum când nici nu s-a luminat afară? Încet, încet, îi îmbrac pe jumătate și pe ei, urmând să le pun restul hainelor cu 5 minute înainte de a pleca din casă. Apoi îi îndrum către masă, iar uneori mănâncă singuri, alteori vor să stau lângă ei și să îi ajut căci ”sunt mic mami, nu pot să le fac pe toate singur”. Micul dejun durează aproximativ 15 minute, iar spre final apare și soțul meu cu chef de glume de dimineață, glume care recunosc că îi distrează pe cei mici, nu şi pe mine, care nu am simțul umorului activat la acea oră.
Urmează apoi spălatul pe dinți și pe ochi pentru cei mici, spălatul vaselor de dimineață și terminarea echipării, iar la 7:20 trebuie să fim la ușă. Atunci ne punem ultimele straturi pe noi, inclusiv încălţămintea, şi avem nevoie de aproximativ 10 minute că să finalizăm tot acest proces și să ieșim.
Desfăşurătorul trebuie respectat la perfecţie
Știu sigur că toate aceste lucruri mi-au intrat în automatism și că le fac ca un roboțel zilnic. Şi mai știu sigur că, dacă o singură activitate din acestea îmi iese prost, tot programul se va da peste cap precum piesele de domino. Adică dacă mă trezesc cu 15 minute mai târziu într-o dimineață, inevitabil nu pot recupera timpul și suntem cu toții în întârziere. Când programul a suferit întârzieri, am încercat să sar peste timpul meu petrecut la cafeaua de dimineață, pentru care îmi rezerv 10 minute și fără de care nu aș putea funcționa, însă tot nu am reușit să recuperez minutele pierdute. Ceva, undeva se pare că-mi scapă.
Regulile mele
De aceea sunt extrem de strictă în privința regulilor:
Ghiozdanele se pregătesc obligatoriu cu o seară înainte.
Hainele copiilor sunt așezate de seara pe un scaun, ținutele sunt stabilite și nu ne mai putem răzgândi.
Tot de seara aleg și ținuta mea de a doua zi și îmi las hainele în baie.
Tot de seara, fiecare trebuie să spună ce vrea să mănânce a doua zi la micul dejun.
Cu toate acestea, mă consider fericită că nu trebuie să mai pregătesc și pachețelul pentru gustarea din pauza mare. Dar nu mai este mult nici până atunci şi mă gândesc că sigur va trebui să gestionez altfel lucrurile în acele momente. Deşi, cine ştie, poate ca alţi paşi din dimineţile actuale se vor simplifica şi chiar va fi totul mai uşor.
