Tata, acest om „scump, deştept şi frumos la cap”

Adriana Moscu
tata-totul-despre-mame
Tata la 18 ani

Oare un tată frumos, deștept și bun te ajută să fii fericită mai târziu? Sau, din contră, fixează niște standarde prea înalte?

Am un astfel de tată perfect. Ok, la aproape 63 de ani, are vreo 20 de kilograme în plus, dar șarmul i-a rămas neștirbit. E genetic, fără doar și poate. 🙂

În copilărie, am fost cea mai mândră fetiță cu tata alături. Locuiam în Giurgiu, orășelul mic și cochet de la Dunăre, în care vara miroasea a tei și a trandafiri atât de puternic încât amețeai. În orașul dunărean ai mei erau celebri pentru frumusețea lor. Împreună de la 17 ani, stârniseră multe gelozii, dar și mai multe aprecieri. Nu o dată eram întrebată de profesori ce mai fac părinții mei frumoși – „cel mai frumos cuplu din Giurgiu”! Creștea inima în mine pentru fericirea lor. 

Tăticul meu perfect

„Tăticul meu scump, deștept și frumos la cap.” Așa-i spuneam în copilărie, culcușindu-mă în brațele lui călduroase. Era întotdeauna cald, ca soba de teracota de la bunica de-acasă – lucru foarte prețios în anii ’80, când dormeam cu două fesuri pe cap și mănuși în mână, ca să fentăm cele 5 grade Celsius din apartamentele rechi ca gheața.

Când eram foarte mică și oboseam să merg pe jos, îi ațineam calea cu mânuțele ridicate în sus, până se hotăra să mă ia în brațe. „Hai, Lăbuș, urcă sus!” Așa-mi spunea, pentru că îmi lăsam capul să atârne pe umărul său, precum cățelul din poveste.

Hipsterul perfect

Lucra în ture, așa că deseori venea să mă ia cu bicicleta de la școală. Când ajungeam acasă, masa era deja pusă, aranjată ca la restaurant, însă primul lucru pe care îl făceam nu era să mănânc, ci să-l caut pe Martinel prin toată casa. Martinel, ursulețul meu preferat, făcea în fiecare zi câte-o ghidușie, ajutat din umbră de tata. La masă, doar eu reușeam să mănânc, tata era ocupat să-mi spună povești inventate pe loc. Erau adevărate foiletoane cu personaje desprinse din Dallas și alte seriale văzute „pe sub mână”. Jennifer, Sue Ellen, Bobby, dar și caii Fury sau Black Beauty îmi țineau isonul când înfulecam musacale, ostropele și alte minunății ieșite din mâinile lui tata. Ca să nu mă bănuiți că exagerez, trebuie să recunosc că dulciuri nu făcea – aici, regină era mama.

După-amiază, după ce terminam lecțiile, urma ora de lectură. Îmi citea din Buratino sau Fram, ursul polar, ori puneam diapozitive cu Punguța cu doi bani sau Fata moșului, cea isteață, în timp ce la pick-up se auzeau acorduri de Brahms, Ceaikovski sau Mozart.

Privind înapoi, aproape că-mi trece prin cap că tata a fost hipsterul perfect, fără s-o știe vreodată. Cool și adorat de femei, și totuși, familist convins.

Între vis și realitate

Când am crescut, însă, am început să-l caut pe Făt-Frumos după chipul și asemnănarea tatălui meu. În mintea mea, idealul masculin trebuia să aibă înfățișarea lui Alain Delon (șaten, cu pielea albă și ochii verzi-albăstrui) și bunăvoința lui Mahatma Gandhi. Cel puțin. Dar, ca într-un basm cu intrigă complicată, nu știu cum se făcea că întotdeauna găseam doar jumătăți de tata – dacă era frumos, nu era la fel de isteț. Dacă aveam ce discuta cu el – la înfățișare era deficitar rău.

Am stat așa și-am căutat tați verzi pe pereți aproape jumătate de viață. Într-un final, m-am căsătorit cu un deștept. N-avea nici pe departe frumusețea și bunătatea tatălui meu, dar timp de 13 ani măcar am avut ce vorbi. Împreună am făcut și doi copii, după care nemulțumirea a dat pe-afară și ne-am spus adio. Fără un praz verde, căci pe resentimentele noastre au crescut doar mărăcini.

Dream big, girl

La o primă vedere, un părinte mult prea fain îți poate ridica, involuntar, standarde uneori imposibil de atins, darămite de depășit. Pe de altă parte, aceste standarde care, aparent, te determină să ai așteptări nerealiste, se pot dovedi până la urmă un start bun. Te fac să nu te mulțumești cu mai puțin, ci te încurajează să speri neîncetat că vei fi la fel de norocoasă ca mama ta. Să știi că o femeie trebuie respectată, nu doar iubită, să înțelegi că există pe lume și bărbați care știu cum să crească minunat un copil. Să ieși din stereotipuri și să înțelegi că parentingul nu ține cont de sex, ci de inimă.

Happy end

Eu l-am cunoscut pe tata în variantă tânără când am încetat să-l mai caut. Credeți c-am mai stat pe gânduri? Deloc. Acum am alături un bărbat bun, frumos, deștept și plin de umor. Și – culmea – gătește incredibil de bine, întocmai ca tata.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa