Toate mamele sunt frumoase

Oare știm să ne iubim cum trebuie corpurile? Și mai ales, sânii, marketați ca ambasadori ai frumuseții unei femei? Ne gândim atâta la ei, avem temeri peste temeri (să nu se lase, să nu-și schimbe forma, să nu ascundă vreo gâlmă secretoasă, să nu se brăzdeze cu vergeturi), încât nu mă mai mir când aud o proaspătă mămică că nu alăptează de teamă să nu își strice sânii. Dar, dragi mame, fluctuațiile de greutate, transformările hormonale, dieta, lipsa supleții pielii, vârsta, moștenirea genetică – iată tot atâția factori care determină lăsarea sânilor. Cred că alăptatul e pe ultimul loc. Cu experiența mea de mamă vă întreb: odată ce ești dispusă să-ți supui corpul la toate transformările pe care le presupune o sarcină și o naștere, la ce bun să refuzi să alăptezi pe motiv că ți se transformă corpul?

Haideți să ne privim corpurile, vreți? Eu mă uit la sânii mei. Întotdeauna am fost mulțumită de ei: măricei, rotunzi, cu mameloane rozalii și delicate. După luni și luni de alăptat, sunt foarte OK, nu mi-e jenă să mă dezbrac la vestiarul sălii de sport, de față cu tinerele fete. Adică la început mă cam codeam, dar, hei, mi-am amintit că am adus pe lume un copil superb cu acest corp. E adevărat, sânii se lasă în timp, dar sunt așa cum e normal să fie la vârsta mea, că doar nu am pretenția să stea țepeni ca la pubertate. Se așază bine în sutien, pot purta un decolteu decent fără să mi-i urc până în gât. Mameloanele au devenit mai pigmentate și mai proeminente, dar mă uit cu mare drag le ele pentru că știu că ele mi-au hrănit bebelușul.

Relația mea cu sânii s-a schimbat în timpul maternității și după. De la șocul inițial când, gravidă în ultima lună, primele picături de colostru mi-au udat tricoul, până la transformarea lor în suzetă magică pe durata alăptării și mai târziu în zonă erogenă de maximă senzualitate, în nopțile calde de amor conjugal. Citisem despre colostru și alăptare, încă dinainte de naștere mă tot ungeam pe mameloane cu unguentul albastru pentru a preveni ragadele, încercând să mențin controlul, însă habar n-aveam ce sentimente de trădare și înstrăinare urmează, atunci când îmi voi vedea corpul comportându-se după planul natural, programat, iar eu nu voi mai ști nimic despre el. Vestea bună este că așa cum corpul știe ce are de facut, și instinctele vin grămadă. Deci învățăm din mers, totul e să nu ne îngrijorăm degeaba. Greu de povestit în cuvinte toate revelațiile fizice pe care le ai după ce aduci un copil pe lume. Nașterea în sine te cam bulversează. Apoi te uiți la corpul tău cam chiorâș, ai născut dar parcă tot gravidă ești. Oare când se retrage burta asta? Sânii sunt uriași. Așa vor rămâne? După câteva luni, te confrunți cu altă realitate a corpului: iubește diferit, se excită diferit, face dragoste diferit.

Interesant, nu? De exemplu, sânii mei n-au mai existat o perioadă, au fost doar „ai maternității” pe toată durata sarcinii, alăptării și câteva luni după înțărcare. Ultrasensibili, nu suportam să dorm pe ei, să îi bruschez cumva, sau să mi-i atingă cineva, altcineva decât copilul care se hrănea din ei. La început erau traumatizați, pentru că alăptarea poate fi cam dureroasă până te prinzi ce și cum, dacă nu îți arată cineva metodele corecte din start. Și, cu cât mama se stresează și se panichează mai tare, cu atât începutul e mai greu. Însă odată ce mama își dă seama de magia alăptării și îl vede pe micul om cum crește hrănit la pieptul ei, lucrurile se simplifică. Sânii devin biberoane mereu sterile, mereu încălzite și mereu disponibile, își pierd erosul. Dar asta nu înseamnă că, per total, valența erotică a corpului trebuie să aibă de suferit. Corpul mamei devine un instrument complex: casă, vehicul, hrană, iar totul se trăiește amplificat. Nu e chiar așa de complicat, trebuie doar să-ți accepți corpul, să-l iubești, să-l îngrijești, și să-l lași pe cel de lângă tine să-l iubească așa cum vrei. Multe mame cad în capcana „sunt doar a copilului” și uită să îi ofere corpului și iubirea sexuală de care are nevoie. Și eu am făcut asta, recunosc. Oboseala, lipsa de interes, faptul că eram mamă, MAMĂ, și nu mă mai vedeam deloc ca femeie cu nevoi sexuale. Mamele tind, din oboseală și comoditate, să își umple sufletul doar cu iubire maternă și să își ignore partenerul. Doar azi… O vreme… Mereu.

Nu e bine, vă spun. Restul corpului, cel care nu alăptează și nu leagănă, vrea să fie iubit, mângâiat, scos la lumină. Ce face corpul când e abandonat? Doare, se îngrașă, își pierde strălucirea. Haideți să începem să ne purtăm cu corpul nostru ca și când ar fi cel mai de preț obiect pe care îl avem. Câteva kilograme în plus, în minus, nu contează. Un corp care aduce pe lume copii e frumos oricum. Trebuie doar prețuit ceva mai mult. Hai să nu mai punem pe el haine aiurea, să nu îl mai cocoșăm, să nu mai aruncăm în el ca într-un coș de gunoi tot felul de alimente și băuturi de care nu avem nevoie, să îl iubim și să îl lăsăm să fie iubit, chiar din acest moment.

Mamele sunt cele mai frumoase ființe din lume. Am zis!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație