Toate suntem mamele celui mai frumos copil din lume!

Cel mai frumos copil din lume. (Credit Foto: Absolut Outdoor)

Stați liniștite, toate suntem mamele celui mai frumos copil din lume!

Am pus, la un moment dat, pe Facebook, o poză cu copilul meu, din tabara de schi, când eu ardeam de dorul lui prin Capitală și revedeam toate pozele din telefon de câte ori aveam ocazia. În momentul în care am primit această fotografie, nu numai că mi-a sărit inima de bucurie, dar am rămas cu ochii la ea câteva ore. I-am analizat fiecare dințișor și i-am pupat mental fiecare părticică a corpului.

Nimic anormal până aici, nu? Poate că un pic anormal era textul care însoțea fotografia: ”Sunt mama celui mai frumos copil din lume!”, deoarece câteva mame au ales să mă contrazică.

Dar eu sunt sigură că am dreptate.

Citește și: Momente pentru care merită să fii mamă

Nu există ochi mai frumoși ca ai lui!

M-am uitat la ochii lui… Ochișorii aceia care vorbesc din poză, care îmi spun că e fericit și că îi place ocolo. Ochișorii aceia pe care i-am văzut în toate stările: și veseli, și triști, și somnoroși, și adormiți, și plânși, și umflați, și loviți, și bolnavi. Of, Doamne! Ochișorii lui cei perfecți, care au trecut prin atâtea. Parcă nici nu-mi vine să cred că, până la vârsta asta, au cunoscut atât de multe… bune și rele.

Nu există nas mai frumos ca al lui!

M-am uitat la năsucul lui. Năsucul pentru care eu, da eu!, am plâns cu nasul în pernă în noaptea de 1 ianuarie 2015. Năsucul acela care a fost accidentat grav la săniuș, într-o schemă ce avea ca scop cucerirea publicului, fusese cusut ca o cârpă. Năsucul acela cârn și perfect, pe care eu am avut impresia că îl va pierde, că nu va mai fi niciodată la fel… Năsucul acela cu care am mers pe la toți medicii pentru cele mai bune tratamente pentru că nu mi-l puteam imagina cu vreun semn. Ei bine, chiar și așa, năsucul acela a rămas perfect! Se vede cicatricea, dar acesta este farmecul lui. Năsucul acela îmi respiră pe gât în fiecare noapte și e cel mai pupabil locșor din fiecare dimineață. Năsucul acela e chiar perfect!

Sprâncenele lui perfect conturate!

Îmi amintesc că, în primele zile după ce l-am născut, mama îl lua în brațe și îmi spunea mereu: ”Ăsta trebuia să fie fată! Uite ce sprâncene are!”

Așa e el! Băiatul meu perfect nu putea să aibă decât sprâncene perfecte. Da, și la sprânceană o cicatrice, de când a vrut să sară din pat pe covor și a ajuns în calorifer. E un semn mic, greu observabil, dar e acolo și nu face decât să-l facă perfect! Of, sprâncenele lui frumoase…

Gura lui cea neobosită și dulce!

Gura aceea care nu tace nici în somn… Gura care mă toacă mărunt cu tot felul de întrebări existențiale. Gura care mă poartă prin toate stările: de la fericire, la furie, de la tristețe, la bucurie. Gura aceea care râde larg deschisă și cu zgomot. Râsul lui zgomotos care nu poate decât să te molipsească. Zâmbetul lui care e de ajuns să uiți de toate și buzele reunite într-un sărut sunt cel mai bun medicament pentru orice.

Obrajii lui cei mai catifelați!

Dacă e ceva ce aș face fără întrerupere, atunci aș sta și i-aș mângâia obrăjorii. I-aș mângâia și i-aș pupa până când n-aș mai avea aer. Aș lipi, pe rând, și obrajii mei de ai lui, l-aș mirosi și mi-aș lipi buzele și sufletul de obrăjorii aceeia mici, catifelați și rotunjori. Of, obrajii lui perfecți!

Poate că nu au semne la nas sau la sprânceană, dar ce am scris mai sus este și descrierea copiilor voștri. Pentru că, dragi mămici, stați liniștite, fiecare dintre noi este mama celui mai frumos copil din lume!

Să ne trăiască!

Citește ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”, de Vivi Gherghe, cu ilustrații de Tuan Nini. O carte a retrăirii copilăriei prin ochii propriului copil, de la autoarea jurnalului de mamă semnat de Mama lui Victor. Cartea este disponibilă AICI.

Citește și:
Spuneţi-le mamelor că fac o treabă bună!
Motive să fim recunoscători pe care le subapreciem
Lecţii din nouă ani de mămicie
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație