Multe se spun despre copiii de azi, iar unele lucruri sunt chiar adevărate!
Mereu au circulat vorbe grele la adresa fiecărei generaţii noi. Că e de proastă calitate, că e înclinată spre superficial şi imoral, că nu-i serioasă şi că n-o să facă prea mulţi purici în ritmul ăsta.
Acum, că sunt în tabăra oamenilor mai în etate, cum s-ar spune, mi-e uşor să văd ce anume li se impută ăstora mici şi imaturi.
Iar când vine vorba de ai mei, nu mi-e greu să văd diferenţele dintre copiii de azi şi generaţia mea. Şi ohooo, ce diferenţe sunt!
Copiii de azi sunt mai curioși
Curiozitatea e o trăsătură înnăscută a copiilor, dar cred că bebelușii de azi sunt curioşi încă de la ieşirea de pe poarta maternităţii. Mai târziu, observi că această curiozitate crește şi devine de nestăpânit, până când ajunge să-i irite la maxim pe părinţii şi bunicii lor, care nu mai prididesc cu un „astâmpără-te!” sau „dar nu poţi să fii şi tu, cum eram şi eu la vârsta ta???”
Inițiativa, o caracteristică a generației de azi
Dacă vor, copiii de azi pot începe, cât ai clipi, până şi o microrevoluție. Char dacă, pentru început, aceasta e doar virtuală şi are loc pe site-urile de socializare. Copiii contemporani sunt plini de iniţiativă şi de planuri măreţe, cred în sintagma „sky is the limit” şi vor să-şi lase amprenta pe nişte idei geniale care să schimbe mentalităţi, structuri şi indivizi. Şi de cele mai multe ori, chiar reuşesc.
Copiilor din ziua de azi nu le mai e teamă să vorbească
Când în copilăria mea m-a întrebat un vecin de bloc, care era miliţian, cine e tatăl meu, m-am panicat atât de tare, neştiind rostul întrebării, încât am luat instant poziţia de drepţi şi am spus încet, dar foarte clar, „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu!” În anii ’80, frica ne era inculcată încă din casă, de pe băncile şcolii, din ieşirile prin parc şi mersul cu transportul în comun, şi simţeai cum planează asupra ta, ca un văl transparent pe care nu-l poţi mototoli, oricât ai vrea.
Copiilor de azi nu le mai este teamă să vorbească. Limba e slobodă, spun ce au pe suflet şi în minte şi nimic nu pare să-i facă să fie reţinuţi la capitolul caracterizări, sentimente, păreri şi dorinţe.
Daaaaaar…
Toate astea nu înseamnă că misiunea noastră e încheiată şi că genele copiilor de azi au înscris în ele un cod al curiozităţii, limbii dezlegate şi iniţiativei strălucite care să ne permită să stăm cu mâinile în sân.
E musai să intrăm foarte serios în peisaj, iar rolul nostru este chiar măreţ. Curiozitatea are nevoie de gradaţie, vorba slobodă de o doză de înţelepciune, iar iniţiativa de contur şi ghidare. Misiunea noastră, a părinţilor care n-au beneficiat de atâtea unelte de exprimare şi de acţiune, este de a şti cum să le direcționăm copiilor de azi aceste calităţi.
Vă e teamă că veţi da greş? Să nu vă fie! Nu doar experienţa şi maturitatea noastră ne permit să cârmim potrivit traiectoria copiilor noştri. Ci şi cantitatea impresionată şi benefică de informaţii din sfera parentingului care ne oferă toate instrumentele necesare pentru a şti când să o luăm la dreapta, când mai la stânga şi când să ţinem drumul drept, ca ăştia mici şi dragi ai noştri să avanseze cât mai mult. Totul e să furăm puţin din însuşirile bune ale copiilor şi să fim şi noi deschişi spre învăţare şi progres. Familia noastră va avea de câştigat din plin.
