Viaţă de casnici

Când tatăl și mama sunt freelanceri și casnici

 

Probabil că nu e greu să va imaginați cum decurge ziua unei mame casnice. Dar nu sunteți curioși să aflați și cum arată ziua unui unui tată casnic? Ei bine, în caz că îmi răspundeți afirmativ am să vă povestesc eu.

În primul rând, ziua unui tătic casnic este întocmai ca şi ziua unei mame casnice! Noi de 5 ani lucram amândoi de acasă. Aşa încât atunci când eu îmi coafez părul, tatăl casnic al copiilor mei surfeaza pe internet. În timp ce eu mă uit la un film siropos, de fete, savurând singură un bol cu îngheţată de ciocolată, el îşi pregăteşte sculele de pescuit. În timpul somnului meu de prânz, pe bună dreptate numit şi „somnul de frumuseţe”, el se uită la o emisiune pe aceeaşi temă, a pescuitului. E relaxat și are o bere rece în mână… Mda, exact așa e în visele noastre, cum spunea şi colega Vivi!

În realitatea crudă dar, pe undeva, la fel de interesantă şi mult mai epuizantă, lucrurile se petrec un pic diferit, după cum veţi vedea.

 

Varianta Mea, 6 dimineaţa: Sună ceasul. Tu te duci azi să îl duci pe Petru la şcoală, spun eu printre dinți. Cum eu?! Ai spus că mergi tu, mormăie el. Nu sunt în stare. Te rooog hai, te aştept cu o cafea caldă, încerc eu să îl conving. După mângâieri, îmbrăţişări, mă dau jos din pat, îi pregătesc cămaşa şi un sandvici bun de tot, ca să prindă putere pentru ziua ce stă să înceapă.

Varianta Lui, 6 dimineaţa: Sună ceasul. Sună ceasul. Sună ceasul. Ceasul Ei. De lângă partea Ei de pat. Fac un efort, mă întind peste Ea, îl opresc. O aud, îmbufnată: Au, mă tragi de păr. Hai, mă, dormeam! Ce tot faci? Îi zic: Tu îl duci pe Petru azi. Aud: Dispari! Ia-ţi gândul!

 

Varianta Mea, ora 9: Mă chinui să răspund la nişte emailuri, folosind un vocabular cât de cât business. Încerc să stabilesc nişte întâlniri, uneori reuşesc chiar să nu le suprapun. Între timp, primesc pupici umezi de la Olga, care mă înghionteşte cu o jucărie căreia îi lipsesc bateriile. Observ că e udă din cap până-n picioare. Iar a spălat girafa cât timp eu mă jucam de-a femeia de afaceri.

Varianta Lui, ora 9: În drumul de la școală spre casă, în tramvaiul plin de pensionari purtători de cărucioare de piaţă. Îmi sună telefonul. Nu pot răspunde, risc să îmi pierd echilibrul. Şi sună şi sună şi sună. Răspund. Cumpără te rog un pachet de unt.

 

Varianta Mea, ora 10: După ce am schimbat copilul, am strâns dezastrul din bucătărie, am băgat o tură la spălat şi scuturat paturile, revin la emailurile mele. Încerc să mă concentrez şi să ignor melodia pe repeat de la jucăria de mai devreme.

Varianta Lui, ora 10: După un ocol de 15 minute pentru pachetul ăla de unt, timp în care am compus  mental deja toate răspunsurile la emailurile primite de la cei doi clienţi probabil furioşi cărora nu am reuşit să le dau la timp ce trebuia (deh, a fost soare ieri după amiază, am ieşit cu ăştia mici în parc), ajung acasă. Ea e pe internet, se relaxează. No comment.

 

Varianta Mea, ora 13. 30: Sincer, m-am săturat să port zilnic discuţiile astea insipide cu toate mamele care îmi ies în cale! Ba vorbim despre şcoală, ba despre grădiniţe. Mereu aceleaşi lucruri. Gata, de mâine îl trimit pe El la şcoală şi în parc.

Varianta Lui, ora 13. 30: Ahhh, fericire! Exact pentru asta am ales să fiu freelancer şi să lucrez de acasă. Pentru astea două ore şi jumătate de linişte, în care Ea ia copiii afară. Am finalizat un proiect, am pus bazele unuia nou. Ar merge o bere rece acum şi un episod din Natură şi aventură.

 

Varianta Mea, ora 16: Cine m-a pus să mănânc de prânz? Mi se închid ochii. Şi încă mai am de lucru o groază. Dacă ar mai dormi ăştia mici încă o jumătate de oră, să apuc să termin ce am început! Îmi fac o cafea.

Varianta Lui, ora 16: Ăştia mici dorm, ea lucrează și nici nu vede că exist! Uneori aş vrea să plece şi ea la birou, că o femeie normală. Cine mai lucrează în pantaloni scurți? Gata, acum chiar mă duc să îmi iau o bere!

 

Varianta Mea, ora 20: Mă doare spatele. Întind al treilea rând de rufe. Bag la cuptor cina. Verific lecţiile. Pregătesc hainele pentru mâine.

Varianta Lui, ora 20: Dacă fac un duş rapid copiilor şi îi citesc povestea de culcare lui Petru înainte de masă, poate reuşesc să ies din casă pe la nouă. Toţi băieţii au comandat deja primul rând.

 

Varianta mea, ora 21: Spăl vasele. Verific ultimele emailuri. Ţip la copii pentru a cincea oară să strângă jucăriile de pe jos. Intru în baie să pregătesc un rând de rufe de spălat pentru mâine. Mă ud la şosete şi mă apucă nervii. Cine a făcut duş ultima oară?! De fapt, ştiu cine!

Varianta Lui, ora 21.30: Ne certăm deja de jumătate de oră. Obsesia asta a Ei de mimoza care nu suportă să calce în apă! Atunci, dacă nu suportă apa la picioare, să nu mă mai bată la cap în fiecare weekend cu soare să mergem la mare! Doar asta aud din aprilie până în octombrie! Iar eu, când spun de pescuit… Ohohohohho! Alt scandal! Nici măcar nu pot să îi zbier toate astea, să nu ne audă copiii! Ne certăm în şoaptă! Când nu aveam copii măcar ne certam şi noi ca oamenii! Când nu eram căsătoriţi Ea râdea mult… Când nu eram căsătoriţi dormeam doar îmbrăţişaţi, acum o doare spatele cumplit. Săraca, e aşa de mică. E frumoasă când se enervează!

Varianta Mea, ora 21.45: Şi dacă te interesează nu plâng din cauza ta! Plâng fiindcă nu mai pot, fiindcă mă doare nenorocitul ăsta de spate cumplit, pentru că simt că zilele sunt din ce în ce mai scurte. Și mi-e dor să dorm la tine în braţe, şi vreau să ies în oraş cu tine, vreau să râd iar şi să fim noi doi.

 

Varianta Lui, ora 23: Mai am ceva de lucru. Maxim două ore, două ore şi jumătate. Dacă nu trimit în seara asta, iar mă aglomerez. Imediat termin. Măcar e linişte. Pot să pun şi nişte muzică de oameni mari acum. Toată ziua am ascultat Iepuraș coconaș! Unde o fi caietul cu schiţe? Perfect, peste notiţele de azi de dimineaţă Olga a desenat nişte mandale albastre. Nu se mai vede nimic! Nu-i nimic, noroc că am apucat să schiţez ceva şi în calculator. Ce??? Petru a învăţat combinaţia Ctrl+Shift+Delete! Gata! Mă duc să mă culc. Refac totul mâine dimineaţă.

Varianta Mea, ora 23: În sfârşit în pat. Mi se închid ochii. Sunt frântă. Ah, am uitat să îi spun să îl ducă El pe Petru mâine dimineaţă la şcoală. Adorm.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație