Ziua mea de recunoştinţă

recunostinta-totul-despre-mame

Am în jurul meu atâtea lucruri pentru care sunt plină de recunoștință!

În România nu se sărbătoreşte Ziua Recunoştinţei, ca peste mări şi ţări, în America, dar tare bine ar fi dacă, măcar o dată la câteva luni, ne-am opri din tot ceea ce facem şi ne-a gândi cu adevărat pentru ce anume suntem recunoscători.

Eu am făcut acest exerciţiu şi am găsit o mulţime de lucruri mici şi mari către care ar trebui să îmi îndrept gratitudinea şi am decis să împărtăşesc cu voi o parte dintre ele.

Lista lucrurilor care mă umplu de recunoștință

1. Pentru prietenii care te sună când nici nu te-aştepţi şi care-ţi spun cu voce clară şi sigură „hai, cu ce te-ajut?” Şi pentru cei care ştiu să vină la tine exact când eşti cu părul vâlvoi, nespălată şi plânsă că soţul ţi-e la serviciu, tu eşti singură acasă şi ai toţi copiii bolnavi, iar alinarea prietenilor reuşeşte să te extragă din starea de neputinţă şi depresie.

2. Pentru vecinul din blocul în care de-abia te-ai mutat şi în care nu cunoşteai pe nimeni, care-ţi bate la ușă şi îţi aduce, pe lângă un zâmbet cald, şi o pungă cu de-ale gurii. Şi pentru că îţi mai spune cu voce blajină: „am auzit râsete de copii şi m-am gândit că poate le-ar plăcea celor mici nişte prăjituri şi nişte fructe!”

3. Pentru mama care face pachete cu mâncare de la sute de kilometri distanţă, deşi eşti şi tu mare şi la casa ta şi mereu spui „nu-mi mai trimite, mama, că ne descurcăm şi singuri!” Ea nu uită niciodată să-ţi facă parte şi să umple trenul, microbuzul sau maşina cunoscuţilor care vin de-acasă spre Bucureşti cu mirosurile alea bune, pentru care tu plângi de drag şi dor, câteodată.

4. Pentru doamna cochetă care te-a văzut tremurând iarna în staţie, cu copilul după tine, când trebuia să ajungi urgent cu el la dentist, şi care a oprit şi ţi-a spus că te poate duce oriunde ai nevoie, deoarece tocmai când a plecat de-acasă a primit un telefon că i s-a amânat întâlnirea de la birou.

5. Pentru vânzătorul de metraje care, atunci când a observat tăcut că îţi mai lipsesc ceva bani ca să achiţi cumpărăturile, iar cardul era inutil la ei în magazin, ţi-a spus: „asta e din partea mea, va rog, să-i faceţi fetiţei cea mai frumoasă rochiţă!”

6. Pentru omul care s-a oferit, fără să te descoasă prea mult, să-ţi dea telefonul lui să suni unde vrei, când te-a zărit abătută la metrou, din pricină că tocmai ţi se terminase bateria şi trebuia să ştii dacă alergi să iei copiii de la şcoală sau a ajuns deja soţul tău la ei.

7. Pentru tânăra care i-a dat nu doar umbrela ei băiţelului de clasa a treia ce stătea pe stradă, într-o ploaie torențială, în aşteptarea unui autobuz care nu mai venea, ba i-a pus şi nişte bănuţi în mână şi i-a oprit un taxi, ca să ajungă mai repede acasă, la părinţii lui.

8. Pentru doamna ce l-a ajutat pe tatăl căruia i se făcuse rău pe stradă şi care aştepta o salvare, stând cu băiețelul acestuia în vârstă de câţiva anişori, cântându-i şi spunându-i cele mai amuzante poveşti, doar că să nu-l mai vadă înfricoşat şi să înţeleagă că totul se va termina cu bine.

9. Pentru bunicul cel blajin care îşi ia nepotul de la şcoală şi îi pune masa la prânz, tăind friptura cu mişcări lente, sub ochii atenţi ai copilului, şi împărţind foarte corect bucata de carne pentru toată lumea de la masă, ca toţi să fie fericiţi şi să râdă cu putere: „trei bucăţele pentru tine, jumătate de bucăţică pentru mine şi o jumătate pentru pisoi!”

10. Şi pentru toţi cei care ajută oameni pe care nu-i cunosc în realitate, cel mult după o poză sau după un nume, care îşi neglijează, adesea, casele şi familiile lor, doar ca să ştie alte case şi alte familii mai fericite, şi care nu aşteaptă absolut nimic în schimbul mărinimiei lor, nici măcar câteva cuvinte simple de recunoştinţă sau un gând bun.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație