Legea vaccinării, ultimele dezbateri. ONG: „Obligativitatea NU încalcă drepturile fundamentale”

Comisia de sănătate a Senatului dezbate în 26 octombrie 2017 proiectul Legii vaccinării, iniţiat de Guvern. La dezbatere sunt prezenți atât repezentanți ai ONG-uri pro-vaccinare, cât și anti-vaccinare.

Potrivit proiectului Legii vaccinării, părinţii au obligaţia de a se prezenta la medicul de familie, chiar dacă refuză vaccinarea copilului, caz în care riscă să fie audiaţi de Comisia judeţeană de vaccinare, în caz contrar amenzile ajungând şi la 10.000 de lei, „Părinţii şi celelalte persoane responsabile de creşterea şi educarea copilului au următoarele obligaţii: a) să asigure prezentarea copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale pentru realizarea vaccinărilor complete corespunzătoare vârstei în cazul vaccinărilor obligatorii; b) să se prezinte în cazul în care sunt convocaţi de Comisia Judeţeană de Vaccinare sau a cea a Municipiului Bucureşti”, reiese din art.68 al proiectului pentru legea vaccinării.

„În cazul vaccinărilor obligatorii, consimţământul pentru vaccinare se prezumă ca fiind dat”

De asemenea, în proiect, sunt specificate şi drepturile pe care le au părinţi, cum ar fi cel la informare cu privire la beneficiile vaccinării, dreptul de primi vaccinuri sigure şi de calitate sau chiar să primească asistenţă în cazul unei reacţiile adverse post-vaccinale indezirabile. În articolul 21 al proiectului de lege este menţionat faptul că „în cazul vaccinărilor obligatorii, consimţământul pentru vaccinare se prezumă ca fiind dat. Excepţie fac situaţiile în care părinţii sau persoana responsabilă refuză în scris vaccinarea copilului minor”. Draftul proiectului de lege menţionează, la articolul 23, că „la data înscrierii copiilor sau a adulţilor într-o unitate de învăţământ sau într-o altă colectivitate, aşa cum este definită de prezenta lege, aceasta are obligaţia de a solicita prezentarea unei adeverinţe, emisă de către medicul de familie care are în evidenţa sa persoana respectivă, care să ateste sau să infirme efectuarea vaccinărilor obligatorii”.

Care sunt vaccinările obligatorii

La intrarea în colectivitate, copilul trebuie să fie vaccinat obligatoriu împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B. În cazul în care la înscrierea la şcoală, copilul nu are toată schema de vaccinare la zi, atunci, părintele trebuie să prezinte, până la intrarea în colectivitate, calendarul de recuperare pentru antigenele vaccinale obligatorii sau adeverinţa contraindicaţiilor medicale definitive pentru anumite vaccinări, în funcţie de caz.

Sancțiuni pentru părinți

Proiectul mai cuprinde un capitol întreg destinant sancţiunilor aplicate atât autorităţilor, cât şi medicilor de familie sau părinţilor. Astfel, părinţii care refuză să se prezinte la medicul de familie, să se informeze cu privire la beneficiile vaccinării, pot fi sancţionaţi avertisment sau cu amendă de la 1.000 la 10.000 de lei, în funcţie de numărul abaterilor. ”Ceea ce s-a vehiculat în presă cu privire la faptul că părinţii vor fi amendaţi pentru faptul că nu-şi vaccinează copii este inexact. Părinţii vor fi amendaţi în situaţia în care refuză să participe la întâlnirea cu grupul de lucru, refuză să participe la întâlnirea cu medicul de familie pentru a fi informaţi despre vaccinuri. Practic, părintele are dreptul să refuze dar îşi asumă toată responsabilitatea”, spunea Florian Bodog, ministrul Sănătăţii, în zilele care au precedat adoptarea legii în Guvern.

În absenţa unei prevederi care să prevadă explicit obligativitatea vaccinării copiilor, soluţionarea controversei a fost transferată la Parlament, mai exact la Senat, prima Cameră sesizată. Într-o tabără sunt părinţi care consideră că există un risc prea mare al efectelor adverse ale vaccinurilor, în cealaltă ONG-uri şi oameni politici vor ca obligativitatea să fie menţionată expres în lege.

Neîncrederea în vaccinuri este destul de răspândită, ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, precizând, pe 9 august, că rata de refuz al vaccinării în luna iulie a fost de 12%. În ultima perioadă, au avut loc mai multe proteste ale unor părinţi care cred că vaccinarea ar trebui să fie o decizie luată de familie.

ONG: ”Obligativitatea vaccinării nu încalcă drepturile și libertățile fundamentale”

PNL a anunțat că susține obligativitatea vaccinării. Tot pentru obligativitate s-au pronunţat şi organizaţii ale societăţii civile. APADOR-CH arată, în observaţiile transmise luni Parlamentului, că obligativitatea vaccinării în cazul bolilor transmisibile nu încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale, motiv pentru care statul trebuie să reducă cât mai multe efectele negative care pot apărea în urma refuzului de imunizare.

Asociația consideră că prevenirea răspândirii bolilor transmisibile trebuie să se facă în continuare prin vaccinare obligatorie, așa cum prevede legislația în vigoare – respectiv Legea 95/2006 și HG 857/2011 – dreptul individului de a opta dacă urmează sau nu un tratament fiind valabil numai în cazul bolilor netransmisibile, deci care nu pun în pericol sănătatea publică.

În acest context, APADOR-CH atrage atenția că o posibilă iniţiativă de amendare a proiectului de lege, prin introducerea unei prevederi prin care se consacră dreptul de a refuza vaccinarea obligatorie pe motiv de conştiinţă/convingeri religioase, nu face decât să anuleze caracterul obligatoriu al oricărei vaccinări. Dacă se vor adopta amendamente de acest gen se va ajunge într-o situaţie şi mai instabilă din punct de vedere al sănătăţii publice decât ne aflăm în prezent, când  proiectul de lege nu a fost încă adoptat şi funcţionează vechea reglementare.

Articolele 8 și 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocate de persoanele care refuză vaccinarea, nu consacră drepturi absolute ale omului, respectiv la viață privată și la libertate de gândire, ci au limitări. Între motivele acestor limitări se află și protejarea sănătăţii, individuale sau publice, şi protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Exercitarea acestor drepturi nu justifică lezarea dreptului la viaţă (dreptul de a trăi), garantat în articolul 2 din CEDO, drept ce trebuie recunoscut atât copilului a cărui vaccinare se refuză, cât şi celorlalţi copii din colectivitate, care vor intra în contact cu cel nevaccinat.

APADOR-CH consideră că și îngrijorările părinților sunt justificate, obligaţia de a se supune vaccinării nu înseamnă şi obligaţia de a suporta greşelile medicale legate de administrarea vaccinului sau de a fi cobaiul unor experimente medicale. Din acest motiv, trebuie prevăzută în mod clar obligaţia statului de a asigura vaccinurile la timp, în cantitate suficientă şi de calitate corespunzătoare. Tot statul trebuie să răspundă pentru administrarea corectă a vaccinurilor, în principal prin stabilirea unor proceduri care să excludă sau să reducă la minimul posibil efectele negative care ar putea apărea în cazul unor persoane.

Odată stabilite drepturile și obligațiile fiecărei părți, este necesar ca legea să prevadă și sancțiuni clare și previzibile pentru a asigura și în practică acest caracter obligatoriu al vaccinării, nu numai în teorie.

Părinții trebuie să știe, de exemplu, că dacă refuză vaccinarea în alte situaţii decât cele prevăzute în art. 22 din proiect (când vaccinul e contraindicat medical), iar copilul suferă afecţiuni ale sănătăţii, vătămări de anumită gravitate sau dacă se produce decesul, părinţii vor răspunde penal, pentru rele tratamente aplicate minorului, sau pentru vătămare corporală sau pentru omor.

În acest sens APADOR-CH a făcut o propunere de completare a articolului 71 din proiectul de lege, prin introducerea clară în cuprinsul lui a pedepselor prevăzute de Codul penal în astfel de cazuri.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație