Adevăratul Crăciun

Adevăratul Crăciun

Cu prima zi din decembrie și, uneori, chiar mai devreme, tot ce ne înconjoară ne obligă parcă să intrăm în spiritul Crăciunului – lumini, reclame, mirosuri, agitația celor din jur. Atât de mult zgomot exterior, încât interiorul amorțește.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

sau
Înscrie-te cu Facebook

Atât de forțați suntem să intrăm în ”febra Crăciunului” cât mai devreme, încât nu avem timp să ne gândim decât la ce și cui să cumpărăm cadou, ce să punem pe masa de sărbătoare, ce sms cu urări să scriem. Și în tot acest haos pierdem, de fapt, chiar Crăciunul.

În realitate, Crăciunul e prilej de liniște, serenitate, căldură – tot ceea ce urăm cu drag celor de lângă noi și obținem atât de greu.

Așa că, dragii mei, vă doresc, în ciuda zgomotelor de fundal care atacă simțurile, să descoperiți în voi adevăratul spirit al Crăciunului! Bucuria liniștii căminului, pacea lemnelor ce pocnesc în sobă, hipnotica legănare a fulgilor. Și chiar dacă ele nu există decât în suflet, păstrați-le acolo, pentru acea tihnă de Crăciun către care am alergat atât.

Recomandări



Apoi, așezați-vă lângă brad și construiți, desenați sau jucați-vă cu copiii. Bucurați-vă de bucuria lor, ei aduc adevăratul Crăciun în case, când îi au pe ambii părinți alături, poate chiar și pe bunici, când au toată atenția doar pentru ei. Asta da sărbătoare, să nu împarți atenția părinților cu voci din telefon sau voci din televizor!

Și abia acum, după ce ați găsit liniștea și bucuria interioară, primiți o ceată de colindători, cântați cu ei, mergeți chiar voi la colindat. Totul se va simți diferit. Totul va prinde culori reale, vii, fără tușe groase, fără sforțări inutile, fără ”pentru că așa se face”. Pentru că totul va veni din voi.

Apoi așezați-vă la masă. Și mulțumiți celor cu care împărțiți acest Crăciun adevărat. Copiilor că v-au făcut să-l redescoperiți autentic, soțului sau soției că au redus ritmul odată cu voi, părinților ca va sunt alături.
Crăciun fericit!

Dacă ți-a plăcut acest text, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentEpisodul 246: Moș Crăciun și doza de sadism matern
Articolul următorCopilul nu mă ascultă! Cum să fac (fără să răgușesc)?
Sunt mama-caracatiță. Jonglez copil, grădiniță, casă, serviciu. Mai scap din mâini farfurii și căni când învârt multe în același timp. Mai rezultă cioburi, dar fără pierderi esențiale. Când doarme copilul la prânz, scriu texte pentru Totul despre mame sau spun oamenilor despre cum cresc copiii în Fundația FARA. Seara, când puștiul adoarme, îmi plimb imaginația cu o carte. La final de zi, îmi odihnesc tentacolele în brațele soțului. Sunt mama-caracatiță. Dar oare nu suntem toate?