Bullying la șase ani? ”Băiatul meu a ajuns să mănânce pe furiș pachețelul ca să nu îl fure colegii!”

copil care mananaca un sandwich

Fenomenul de bullying este prezent de când lumea printre copii, mai ales în școli, doar că nu se chema așa. De când lumea, copiii mai puternici îi șicanează pe cei mai slabi. Dar oare e posibil așa ceva la șase ani?

Sunt mamă de băieți și tot timpul am fost preocupată de acest subiect. Și fetele pot fi victimele fenomenului bullying, însă, statisticile arată că nu la fel de mult ca băieții.

Băiatul meu cel mare este extrem de sensibil, cuminte și liniștit. Suferă și dacă te uiți puțin urât la el. Toate acestea caracteristici, m-am gândit în sinea mea, sunt ideale pentru a-l face victima perfectă a bullying-ului celor mai puternici.

A început școala și cumva mă bucuram că merge la o școală cu predare în altă limbă unde sunt numai 10 copii în clasă. Nouă băieți și o fată, toți foști colegi de grădiniță, adică se cunosc de trei ani și niciodată nu au fost probleme între ei.

După o lună de școală, a început să-mi pună tot felul de întrebări legate de modul în care ar trebui să-și gestioneze relațiile cu colegii. În fiecare seară, înainte de culcare îmi spunea care ce prostioară a mai făcut, cine pe cine a împins, cine pe cine a lovit, cine cui i-a mai furat mâncarea. Poftim? Cum adică să își fure mâncarea?

Câteva zile mai târziu, am aflat că părintele unui băiat se plânge că al său copil este bătut la școală, apoi un altul și tot așa. După-amiaza, când mergeam să-i luăm de la școală, se jucau toți împreună și nimeni nu arăta nici o supărare și nimeni nu dădea nici un indiciu cum că acolo ar fi fost ceva.

S-a creat un grup pe Whatsapp și am aflat cu stupoare că un băiețel se prindea de gâtul tatălui său și nu mai voia să intre în clasă dimineața, că un altul se întoarce cu pachețelul întreg acasă și stă flămând toată ziua de teamă să nu-i fure colegii mâncarea sau că un altul a fost închis în toaletă, timp în care ceilalți i-au mâncat pachețelul.

Prima reacție a fost: cum Dumnezeu se poate întâmpla așa ceva? Au doar șase ani și sunt prieteni din grădiniță. Ce s-a întâmplat de au ajuns aici? Doar nu sunt nemâncați, doar sunt copii educați, i-am învățat cu toții să împartă și să se comporte civilizat.

Până și cel mai cuminte copil din lume, cum îl numesc eu pe băiatul meu, își mănâncă pe furiș pachețelul ca să nu-l vadă ceilalți.

Și încă nu au bani de buzunar, telefoane sau „iubite”. Ce se va întâmpla atunci?

Motivele bullying-ului la 6 ani

Evident, a trebuit să ne întâlnim noi, părinții, pentru a analiza și a găsi motive și soluții la acest fenomen. Concluziile au venit rapid:

1.       Până anul trecut erau în permanență supravegheați de educatoare sau îngrijitoare. Nu se desfășurau singuri cum aveau ei chef și cineva reușea astfel să-i țină „prieteni”.

2.       Până anul trecut, toți mâncau aceeași mâncare de la grădiniță. De când a început școala fiecare primește pachețelul cu ce-i place de acasă. Și eu, dar și ceilalți părinți, alegem pentru pachețel ce știm că le-ar plăcea. Eu personal, prefer ca gustarea dulce să fie pregătită în casă. Alții primesc la pachet produse pe care eu refuz să le cumpăr căci consider că sunt nesănătoase. Evident că poftesc unul la pachețelul celuilalt și de aici le vin tot felul de idei. Un copil de șase ani nu știe să întrebe „vrea cineva?”. Și poate că ar ști să întrebe, dar încă nu sunt suficient de maturi ca să-și dorească să împartă cu ceilalți. Și la fel de imaturi sunt și atunci când, dacă unul nu împarte, ceilalți se gândesc să-i fure. Și dacă primul ripostează încercând să-și păzească pachețelul, ceilalți îl lovesc. Asemenea unor animăluțe.

Mă întreb cu groază ce se va întâmpla când vor deveni conștienți de hainele pe care le poartă, de ultimele modele de telefoane mobile sau de cum pot impresiona una dintre cele mai frumoase fete din școală?

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație