Vocea ta: Copilul independent – este cerul limita?

Succesul copiilor stă în independență?

În ultima perioadă, văd din ce în ce mai mulți copii presați să devină independenți, să doarmă singuri, să mănânce singuri, să meargă, să vorbească, să se ducă la toaletă, totul cât mai repede și exemplele ar putea curge cu o abundență care ar depăși Cascada Niagara. Noi, părinții, ne dorim să avem copii independenți deoarece credem cu tărie că succesul lor constă în dobândirea acestei calități, resurse, abilități.

Dar este cerul limita?

Este independența ultimul nivel la care ființa umană trebuie să ajungă și să se oprească?

Cu siguranță, nu. Oamenii se nasc într-o stare de dependența, normală atât fiziologic, cât și emoțional. Este momentul din viața noastră când învățăm ce înseamnă afecțiunea, când realizăm că putem fi dependenți de persoane de încredere. Copiii plâng pentru a mânca, pentru a dormi, pentru a primi doza atât de necesară de dragoste pură, necondiționată. Dacă suntem răbdători, perioada aceasta se va stinge de la sine, dar cu o lecție bine învățată: dependența este firească și, cu siguranță, întotdeauna vom avea nevoie de ajutor sau alții vor avea nevoie de ajutorul nostru. Dacă această etapă nu este respectată, copiii nu devin mai independenți, ba chiar dezvoltă o dependență bolnăvicioasă, până la vârste mult mai mari și, mai mult de atât, nu învață să fie empatici, capabili să-i ajute pe alții la rândul lor. Dependența din frageda pruncie ne ajută să căpătam încredere în familie, în noi și ne dă o putere nebănuită de a putea oferi ajutorul nostru, când cineva va fi la greu.

Următorul pas este, cu siguranță, independența și este, într-adevăr, un pas superior, dar nu mai important ca dependența firească, din copilăria mică. Copiii își capătă singuri această independență dacă sunt lăsați să o facă, dacă li se oferă șansa.

Șansa la independență

Plini de încrederea câștigată prin dependența sănătoasă, cu sufletul încărcat de siguranța protecției familiei, copiii pleacă să exploreze, învață să meargă singuri, să-și ia obiectele pe care le doresc, fără să mai ceara ajutor, să mănânce singuri, să socializeze cu alți copii.

Cum putem ajuta un copil să își dobândească independența într-un mod sănătos?

Citind etapele de dezvoltare ale copilului și aprofundând toate aceste cunoștințe. Dacă acolo scrie că la vârsta x poate să facă diverse activități, atunci lăsăm copilul să le facă, fără intervenția noastră. Bineînțeles, respectăm ritmul fiecăruia și scoatem sau adaugăm activități și din alte etape. Dacă se poate încălța, îmbrăca singur, îl lasam, chiar dacă durează “un secol”. Mai bine ne luăm o marjă de timp mai mare, decât să sărim repede să-l ajutăm, scăzându-i astfel încrederea în propriile puteri. Îi ascultăm cu mare atenție, fiind deschiși în a le înțelege toate emoțiile pozitive sau negative. Îi lăsăm să facă alegeri, să ia decizii.

Dar independența nu este ultimul nivel

Odată ajunși acolo, nu trebuie să ne oprim. De fapt, cei care învață dependența și independența natural, în propriul ritm, trec la următorul nivel firesc, fără alte intervenții. Ceilalți trebuie să descopere că lumea funcționează în interdependență. Natura, tot ceea ce ne înconjoară funcționează interdependent. Cum am putea noi, oamenii, să funcționăm diferit? Am putea încerca, dar rezultatul nu este satisfăcător.

Toate organismele depind de lumina soarelui, florile au nevoie de albine pentru polenizare, iar albinele au nevoie de flori pentru hrană, oamenii au nevoie de oxigen pentru a respira, plantele produc oxigen în fotosinteză, dar folosesc dioxid de carbon provenit din respirația noastră, iar exemplele de interdependență sunt pretutindeni.

Reușind să ajungem la interdependență, putem trăi în sinergie, în ajutor reciproc. Copiii care stiu ce este dependența sănătoasă îi vor înțelege pe cei în nevoie și îi vor putea ajuta, tocmai folosindu-și independența.

Exemple de sinergie în natură

Copacii de sequoia sunt cei mai înalți, tocmai datorită sinergiei, contopirii rădăcinilor, păsările zboară în V, pentru că astfel se crează un curent ascendent, care le face să ajungă mult mai departe, mult mai ușor, metalele își cresc durabilitatea cu până la 40% când intră în aliaj. Astfel, natura este dependentă, independentă și mai presus de toate, interdependentă, sinergică.

Familia sinergică, în care fiecare membru cunoaște interdependența, este o familie puternică, vindecată, plină de iubire și înțelegere.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație