Crăciunul realizărilor mele

Crăciunul a fost perioada în care s-au întâmplat multe lucruri bune de-a lungul anilor. A reprezentat cumva recompensa unui an de muncă și străduințe, pe care am primit-o cu sufletul la gură.

De Crăciun acum vreo 7 ani am aflat că o să am un băiat. Iar de atunci, s-au întâmplat mereu, an de an numai lucruri minunate. Probabil și înainte. Doar unul îmi mai amintesc: acum vreo 9 ani am fost cerută în căsătorie, dar nu despre asta vreau să vorbesc ci despre ce a însemnat Crăciunul și lucrurile bune pe care le-am realizat de Crăciun în timpul vieții mele de mamă.

De la momentul în care am aflat că voi fi mamă de băiat, în fiecare an de Crăciun am atins câte un obiectiv.

Primul Crăciun ca mamă

Ca orice mamă, am avut tot felul de stresuri și întrebări legate de creșterea și dezvoltarea copiilor mei. Oare mănâncă suficient, oare doarme destul, oare îl țin prea mult în brațe, oare e bine că folosește suzeta atât de mult? În plus, în jurul meu erau multe mame ai căror copii păreau să facă totul ca la carte, lucru care mă punea puțin pe gânduri. Când bebelușul meu avea vreo șase luni, eram stresată că mănâncă prea mult și că mănâncă noaptea. Chiar pediatrul îmi spusese, fără să realizeze că o voi lua ad literam, că ar trebui să încerc să-i scot masa de noapte copilului căci e puțin cam durduliu. Astfel, cu ocazia primului Crăciun al copilului am reușit să-l fac să nu mai mănânce noaptea. Noaptea de ajun a fost prima în care a dormit aproape 8 ore, fără nici un strop de lapte. Că apoi s-au stricat lucrurile și că a început să se trezească din oră în oră, fără să-i fie foame, este o altă poveste. Cert este că de acel Crăciun atinsesem un obiectiv.

Zilele de Crăciun ce au urmat

Un an mai târziu, când era încă foarte mic, copilul a mâncat primul său fruct întreg. Nu prea s-a mai repetat de atunci să mănânce un fruct întreg deși mai are puțin și împlinește șapte ani. Dar mai sunt zile de Crăciun.

La vârsta de doi ani și jumătate, după aproape jumătate de an în care am vorbit cu el și i-am explicat că ar fi bine să renunțe la suzetă și că sigur Moș Crăciun va aprecia dacă i-o va lăsa sub brad să o dea unui spiriduș bebeluș, copilul a renunțat la suzetă. Au urmat două nopți grele pe care le-am uitat, dar am rămas cu această mare realizare.

Deja când el avea trei ani și jumătate, exista copilașul numărul doi care avea 11 luni și care în ziua de Crăciun a legat primii pași. De atunci pare că nu s-a mai așezat. A fost una dintre cele mai aplaudate zile de Crăciun.

Un an mai târziu, tot cu explicații dinainte, am reușit să-i fac pe băieții mei să dăruiască. Împreună cu ei am făcut pachete pe care le-am oferit copiilor sărmani, iar nu mică mi-a fost mirarea când i-am văzut pe fiecare dintre ei că renunțau la lucruri dragi lor. Cel mic probabil dăruia din inerție, fiind încă destul de mic, însă cel mare a conștientizat exact gestul pe care îl face.

Anul trecut, de Crăciun, după același model ca al fratelui mai mare, băiatul cel mic a renunțat la suzetă. A fost puțin mai grea despărțirea lui, a suferit mai mult după, însă, rezultatul a fost cel așteptat.

Ultimul Crăciun

Probabil cea mai mare realizare am obținut anul acesta de Crăciun. Le-am povestit băieților cu mult timp înainte că ar trebui să doarmă împreună în fiecare noapte iar mami să meargă să doarmă cu tati. Am ales tot momentul Crăciunului, încurajată de toate celelalte realizări de până acum. Am reușit. Avem deja câteva nopți bune de când dormim conform „rânduielii”.

Deja mă gândesc foarte bine ce să-mi doresc pentru Crăciunul viitor, căci am observat că atunci când crezi în magie, Moș Crăciun chiar există.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație