Ziua în care mi-a fost rușine…

RUȘINEA. Cu toţii am crescut cu refrenul „Să-ţi fie ruşine!” răsunându-ne în urechi. Probabil ne-am promis că nu îl vom livra şi noi copiilor noştri pe post de atenţionare şi pedeapsă universală pentru cele mai variate năzbâtii. Şi, totuşi, de câte ori nu ţi-au ieşit odioasele vorbă pe gură, fără să vrei? De parcă în locul tău ar vorbi propria mamă, bunică şi străbunică, generaţii şi generaţii de femei care şi-au educat copiii in spiritul „sănătoasei ruşini”.

Ruşinea nu există

Ei bine, am o veste bună pentru cei care simt că este, totuşi, ceva în neregulă cu ruşinea asta. Ruşinea nu există! Există desigur, societăţi care funcţionează în jurul acestui concept. Antropologii le numesc culturi ale ruşinii şi dau drept exemplu clasic societatea japoneză în care ruşinea poate duce şi la sinucidere. Mai exact, este ruşine să nu te sinucizi dacă numele tău a fost pătat de… ruşine!

Ruşinea nu există, ea trebuie învăţată. Ruşinea nu este un sentiment înnăscut şi universal: nu este dragoste, nu este ură, nu este frică. Ruşinea ne este predată de când suntem mici, insistent, până când învăţăm să ne fie ruşine. Ruşinea este un instrument de control. Părinţii îşi controlează copiii ruşinându-i, iar comunitatea adulţilor îşi controlează membrii excluzându-i pe cei ce nu au ruşine.

Lista ruşinii

N-aş vrea să credeţi că sunt una din acele mame care predică de la înălţimea unui exerciţiu fără greş al maternităţii. De aceea am făcut o listă a momentelor în care m-am surprins şi eu spunându-le „Să-ţi fie ruşine!” băieţilor mei.

  • Toma, la 1 an şi jumătate, răstoarnă bolul cu mâncare. „Să-ţi fie ruşine!”
  • Vlad, la 3 ani îl loveşte pe fratele său de numai câteva luni. „Dar ţie chiar nu ţi-e ruşine?”
  • Vlad, la 2 ani şi ceva face pipi în mijlocul sufrageriei. „Vaaaai, ce ruşine!”
  • Toma, la 1 an şi ceva urlă şi se zbate în magazin că vrea neapărat să mănânce iaurt pe loc! „Eşti băiat mare, e ruşine!”

Ziua în care mi-a fost rușine

E nevoie să mai continuu? E ruşine să plângi (mai ales dacă eşti băiat), e ruşine să spui ce simţi, e ruşine să faci pipi în pat noaptea, e ruşine să nu o asculţi pe mama, e ruşine să nu spui „Bună ziua”, e ruşine să spui ce crezi („nenea de lângă noi miroase urât”), e ruşine să mai dormi cu un ursuleţ la matusalemică vârstă de patru ani, e ruşine să mai fii alăptat după şase luni (sau un an, sau un an şi jumătate), e ruşine să fii fetiţă şi să îţi murdăreşti rochiţa cu mâncare.

Pe măsură ce copiii cresc, lista ruşinii creşte şi ea. Adulţii au o listă a ruşinii atât de lungă! Unora le este ruşine să vorbească în public, alţii cred că e ruşine să râzi prea tare, să îţi spui părerea, să te aperi de un agresor, să refuzi un prieten care îţi oferă droguri. Adulţilor le e ruşine să ceară o mărire de salariu, să caute un job mai bun, să confrunte un şef sau un soţ agresiv, le e ruşine să îşi dorească, să ceară, să viseze. Şi asta fără să le mai spună nimeni că ar trebuie să le fie ruşine. Vocea părintească a ruşinii este deja în capul nostru.

Salman Rushdie, faimosul scriitor englez de origine indiană, a scris un roman fabulos intitulat Ruşinea. În romanul lui Rushie o fetiţă simte atât de tare ruşinea încât devine un veritabil monstru. Ruşinea o face să se inroşească şi să se încălzească atât de tare încât arde totul în jur. Ruşinea tuturor îşi găseşte expresia în această fată, Sufiya Zinobia, care pare să absoarbă şi să exprime toate emoţiile unei comunităţi construite pe principiul ruşinii şi al lipsei ei.

Este momentul să ne întrebăm dacă dorim să sădim această voce şi în sufletul copiilor noştri. Ne dorim oare ca şi ei să ajungă nişte adulţi care să târască după ei lunga listă a ruşinii? Eu aş zice să încercăm să creştem o generaţie de neruşinaţi şi om vedea noi ce-o ieşi!

Credeţi că ne-am putea creşte copiii fără să pomenim ruşinea?

Citește și ”Copii crescuți cu blândețe” – este un ghid practic și sensibil care vă arată cum fiți atenți la semnele copilului dumneavoastră încă de la naștere. Observarea copilului vă va ajuta să vă dezvoltați o relație puternică și iubitoare cu acesta încă de la naștere. Detalii AICI.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
TOTUL DESPRE MAME
În fiecare zi discutăm despre neliniștile și problemele cu care se confruntă orice părinte, ne consultăm cu psihologi și medici pentru a vă oferi cele mai bune sfaturi și…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație