Cum era Crăciunul în plin comunism? 10 lucruri de povestit copiilor

Cum era Crăciunul în plin comunism? Fiecare Crăciun îmi aduce aminte de cele din copilăria mea. Cadourile pe care reuşim să le facem copiilor noştri sunt mult mai strălucitoare şi mai „avansate”decât cele pe care mi le aducea mie Moşul. Sunt născută în 1979, deci am amintirea multor Crăciunuri din perioada comunistă. Crăciunurile acelea aveau ceva special. Dar poate mi se pare. Poate simt asta pentru că eram copil. Pe vremea aceea era ceva deosebit să vezi magazinele decorate cu ceva mai multă grijă cu beteală şi clopoţei  şi cu câte un Moş Gerilă lung şi deşirat.

Sunt câteva lucruri destul de banale pentru Crăciunurile de atunci pe care le-am vazut şi simţit cu ochi de copil.

Cum era Crăciunul în plin comunism? Moş Crăciun şi Moş Gerilă

Acasă, mama vorbea despre Moş Crăciun, la şcoală auzisem despre Moş Gerilă. În cele din urmă, mama s-a resemnat şi mi-a spus că există de fapt doi Moşi: unul care vine de Crăciun şi unul care aduce daruri de Anul Nou. Dar serbările de la şcoală vorbeau de Moşul unic, Moş Gerilă.

Bradul şi pomul de iarnă

Bradul era mereu natural, nu-mi aduc aminte să se fi plâns cineva că e prea scump un brad natural sau că ne decimăm pădurile. Pe vremea aceea nu se defrişa în neştire. Mirosul de brad care umplea fiecare încăpere a casei nu are egal. Crăciun pentru mine înseamnă şi miros de brad. Cunoaşteţi vorba „măcar o crenguţă să miroase a brad…”?

Bradul era brad pentru oricine, mai puţin pentru propaganda comunistă ce dorea să îngroape orice amintire a vreunui Crăciun sau brad de Crăciun. Ceea ce doreau să şteargă din mentalul colectiv era tradiţia creştină ce amintea de naşterea Mântuitorului. Aşa că bradul se numea oficial „pom de iarnă”

Serbările şcolare

Nu se cântau colinde şi nici nu se punea accentul pe Crăciun. Revelionul era mereu cel mai interesant şi era singura sărbătoare oficial proclamată,  fiind o sărbătoare laică. Dar punctul central al oricărei serbări şcolare comuniste erau poeziile şi cântecele închinate Partidului şi marelui conducător care era preocupat de copilăria mea fericită. Chipurile…

Cum era Crăciunul în plin comunism? Mâncarea

Portocalele, bananele şi crenvurştii erau delicatese şi se „procurau”. Un adevărat lanţ al slăbiciunilor se punea în mişcare. Erai privilegiat dacă ştiai pe cineva care ştia pe alticineva care avea vreo rudă sau cunoştinţa care lucra la vreun magazin al partidului sau la ICRA (Întreprinderea de Comerţ cu Ridicata a Produselor Alimentare). Aşa reuşeai să ai o masă bogată de Sărbători. Dacă locuiai la ţară sau la casă în vreun orăşel de provincie, atunci carnea şi produsele din porc nu erau o problemă. Dacă…

Îmi aduc aminte că mama mea făcea mereu schimb de reţete de prăjituri cu colegele de birou şi că erau tare inventive ca să suplinească lipsa unor produse de bază: prăjituri cu mai puţine ouă, creme economice ori creme care aveau ca ingredient margarină în loc de unt.

Cum era Crăciunul în plin comunism? Shop-ul pentru străini

Cred că acolo am văzut ciocolată în vitrină şi Mos Crăciuni de pluş. Am înlemnit mai ales când am aflat că nu e pentru noi, că e pentru vizitatori din străinătate care cumpără cu „valută” A fost prima dată când am auzit acel cuvânt.

Decoraţiunile de Crăciun 

Se limitau la globuri, bomboane, dacă se găseau, beteală, şi instalaţia de beculeţe. Dar ce globuri! Erau opere de artă, mai ales cele ceva mai vechi din anii 70. Oricum, pe bradul natural puteai pune orice, arăta grandios. Mai confecţionam şi la şcoală tot felul de decoraţiuni din hârtie colorată sau creponată.

Zăpada

Nu-mi amintesc vreun Crăciun fără zăpadă. Era zăpadă din belşug şi pe străzi pentru că nu curăţa nimeni, maşini nu prea circulau, mai ales în oraşul mic în care locuiam. Era ger, gerul acela ce face flori la fereastră. Colindele sunau mai bine atunci, mai sincer şi mai autentic.

Consumul raţional de energie electrică

Îmi amintesc de zile de iarnă înaintea Crăciunului în care mama gătea, făcea prăjituri la lumina lumânării sau a lămpii cu petrol. Care decoraţiuni stradale luminoase? Erai norocos dacă locuiai pe o stradă unde nu lipsea decât tot al doilea bec de pe stâlpii de iluminat. Dar îmi amintesc la fel de bine cel puţin două seri de Ajun aici la Gilău, fără curent electric în România zilelor noastre. Doar că de data asta erau avarii. 

Cum era Crăciunul în plin comunism? Colindele

Dacă la şcoală nu se vorbea despre asta, atunci acasă o făceau părinţii. În fiecare an aşteptam colindătorii cu cozonac, vin şi alte bunătăţi. Crăciunul era sărbătorit în fiece casă. Dar era subiect tabu, nu vorbea nimeni despre asta. Cu toate astea, se ştia că fiecare sărbătoreşte Crăciunul. Eu eram doar fericită că a venit Moş Crăciun şi îl aşteptam pe Moş Gerilă. Tatăl meu venea de la fabrică cu o pungă pe care era împrimat acelaşi Moş Gerlă hidos şi slab.

În pungă erau carioci, creioane, napolitate, uneori chiar portocale. Ce fericire!

Cadourile de Crăciun

Primeam mereu Crăciun păpuşi şi jucării. Păpuşile îmi erau cele mai dragi; Luiza şi Raluca erau păpuşi primite de Crăciun. Mai primeam şi cărţi, dar nici acolo nu scăpam de poezii patriotice sau de cel puţin câteva rânduri dedicate conducătorului iubit. Ceea ce primeam eu de Crăciun, nici nu se compară cu ceea ce primesc copiii noştri. Majoritatea jucăriilor din ziua de astăzi sunt mult mai frumoase şi mai utile în formarea abilităţilor şi deprinderilor de tot felul.

Îmi este dificil să-i explic băiatului meu cel mare ce însemna pe atunci Crăciunul. Nu concepe că ar fi trebui să stea la coadă. Sau să primească banane verzi pe care să le înfăşoare în hârtie de ziar şi să le pună pe dulap, verificând cu nerăbdare zilnic să vadă dacă s-au îngălbenit sau nu.

În schimb pricepe ceva ce eu nu ştiam pe atunci; pricepe ce înseamnă să nu ai bani.

Copilul meu e mult mai conştient de ceea ce înseamnă sărăcie şi ce înseamnă viaţa în România de astăzi.

Astăzi vitrinele sunt mereu strălucitoare, banane şi portocale sunt din belşug, jucăriile sunt care mai de care mai frumoase. Dar toate sunt scumpe.

El ştie că nu toţi copiii au bani de haine, ghetuţe, cărţi şi jucării. El ştie că nu toţi copiii merg la şcoală. El ştie cât costă terapia pentru copiii cu autism şi alte dizabilităţi.

Mai ştie că nu la toţi copiii vine Moş Crăciun.

 

 

 

 

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație