Cum să fii o mamă înfloritoare, când timpul și grijile sunt nemiloase cu tine (P)

mama fiica oglinda

Când îmi iau fetița de la grădiniță, le studiez deseori pe mămicile din jur. Majoritatea au 35- 40 de ani, sunt îngrijite și frumos îmbrăcate. La ora la care luăm copiii, cele mai multe dintre noi suntem epuizate după o zi de muncă, iar oboseala se vede chiar dacă pe fețele noastre apar zâmbete largi când se deschide poarta și încep să iasă copiii.

Nu știu cum stau lucrurile în alte familii, dar eu, la ora 18.30 când ajung la grădi, simt că funcționez cu baterie 10-15% și visez la momentul în care mă voi întinde în pat și voi stinge lumina, nu înainte de a mă fi achitat cu brio de job-ul principal, acela de mamă: jucat cu copiii, hrănit copiii, spălat copiii, pregătit ceva de mâncare pentru a doua zi, strâns de prin casă, pus rufe la spălat, pregătit hainele și pachețelele pentru a doua zi, citit una (două sau chiar nouă) povești de noapte bună. Sigur, le împart pe toate cu soțul, însă el ajunge și mai târziu acasă și, oricât s-ar implica, tot eu le coordonez pe toate.

Mă uit la mămicile din jur și îmi imaginez că și viețile lor sunt la fel ca a mea. Că aleargă fiecare în propriile curse, că în afară de binele suprem al familiei nu-și mai permit și alte țeluri și că seara, când toată lumea doarme, bucuria lor cea mai mare e că a mai trecut o zi pe care-au gestionat-o bine. Oricât de modern îmbrăcate ar fi, oricât de cool le-ar fi telefonul și accesoriile, oricât de puse pe joacă par când le iese copilul din curtea grădiniței, par afectate de trecerea timpului. Sau, mai blând spus, obosite. Nu ridurile sunt cele care le trădează, pentru că sunt bine acoperite de machiaje. Nu spatele încovoiat și nici firele albe. Ci ochii. Ochii aceia în care s-au adunat parcă toate grijile pământului, temerile că lucrurile pot scăpa ușor de sub control, că cele 24 de ore nu sunt de ajuns pentru câte sunt de făcut.

Cum să fii o mamă înfloritoare.

Seara, când sunt eu cu mine, în oglindă, încerc ca, în timp ce-mi curăț fața cu demachiant, să îmi curăț și mintea și sufletul de toate apăsările. Pe măsură ce șterg machiajul și mizeria adunate pe piele, simt că dau la o parte și tensiunea, mă liniștesc și felicit c-am făcut față cu brio încă unei zile, mă bucur că sunt cu ai mei și ne e bine, că am mai pus o cărămidă la trăinicia familiei. Iar după ce am terminat ritualul de curățare cu loțiunea demachiantă anti-age HA, pe care o folosesc de când am intrat în gașca celor de 35+, îmi simt nu doar pielea curată și fină, ci și inima mai ușoară. De fața mea se ocupă acidul hialuronic ultrapur, care face tenul suplu și fin, extractul de aloe care estompează ridurile și oprește apariția celor noi și fi vitamina E, numită și vitamina tinereții. Iar de starea de spirit de la finalul unei zile am învățat să mă ocup singură, convinsă fiind că dacă grijile și stresul de zi cu zi nu mi le poate lua nimeni, de felul în care își lasă timpul amprenta asupra mea sunt direct responsabilă.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație