De ce e bine sa spunem câteodată Eu, în loc de Noi

Marius Constantinescu
emotiile copilului

Mă feresc să vorbesc la general. Noi, părinţiiNoi, românii... Şi nu fac asta pentru că vreau să impresionez sau să atrag atenţia doar asupra propriei mele experienţe de viaţă. O fac pentru că am înţeles că există un Noi care mă depersonalizează. Nu este vorba nicidecum de acel Noi relațional.

L-aș numi Noi irațional. (Nu am găsit altă rimă). Îl folosesc des şi îmi e greu să scap de el. Este dovada vie că există o convingere înrădăcinată în familie, care a fost transmisă mai departe cu succes, fără ca eu să fiu conștient de asta. Am observat însă că acest Noi, în care includ şi afirmaţiile clişeu pe care le folosesc in fata copilului meu: Viaţa este grea sau Toți vom muri, nu-I fac bine nici lui, nici mie. De ce? În primul rând, transmit mai departe nişte scenarii fără conţinut. Spun mai departe o poveste din care eu lipsesc. Unde eşti, tată?

Cand spui Eu te conectezi cu tine

Vă povesteam că acum ceva vreme am fost la un curs de psiho-oncologie. Nu a fost unul obişnuit. În niciun caz unul tipic american cu prezentări stufoase de statistici colorate şi sfaturi preţioase prezentate succint şi inteligent într-un powerpoint. Neobişnuitul a fost tocmai contactul cu mine. O experienţă care m-a ajutat să ies din anonimatul propriilor convingeri şi să mă văd ca o persoană. A fost o lecţie de viaţă. Aici am înţeles ceva extrem de valoros. Un lucru pe care merită să-l transmiţi copilului tău. Comunicarea este posibilă între EU şi TU. Adică între două persoane, nu între doi indivizi. Probabil o să ţi se pară banal. Însă dacă experimentezi o să vezi şi tu cât de greu este. Copilul din faţa ta este o persoană, iar ea cere ca și tu să fii la fel.

În timpul workshopului am făcut un exerciţiu. Puneam în scenă momentul în care pacientul trebuie să afle diagnosticul. Un moment teribil, încărcat puternic emoţional. Doctorul se aşează la masă şi începe să vorbească. Nimic sau foarte rar personal. Nu spune aproape deloc nimic despre el. Totul se pierde în general. De pildă, ştiţi care e procedura…noi de obicei facem aşa sau aşa….noi, oamenii suntem înclinaţi să.. Cerinţa trainerului a fost să înlocuiască Noi, cu Eu. Schimbarea a fost fantastică. Din clişeele vorbirii, doctorul respectiv a trebui să îşi asume propriile cuvinte. În primă fază, a ezitat. Îi era teribil de greu. Apoi a continuat să vorbească cu Eu. Imediat cum a început să-l folosească, s-a văzut cu intră în contact cu emoţiile lui care nu erau mici. Gândiţi-vă cum e să-i spui un om că sufere de o boală atât de gravă?

Exerciții de mindfulness pentru copii și adulți găsiți în cartea Copilul conștient disponibilă aici

Generalizarea omoară relația personală

Este ceea ce eu am simţit că fac când vreau să-i comunic ceva important copilului meu. Sunt plin de convingeri despre viaţă. Da, Efrem, viaţa este grea, îi mai spun când simt cum pământul îmi fuge de sub picioare din cauza presiunii în care trăim. Însă, adevărat sau nu, este o afirmaţie care creează multă confuzie, dar şi curiozitate. Atenție! Copilul nu ştie ce înseamnă asta şi va căuta să afle şi să confirme această credinţă în viaţa lui. Însă dacă schimb placa, lucrurile sunt cu totul diferite. Uite, Efrem, pentru mine viaţa a fost grea. Eu sunt cel care trăit-o şi eu sunt cel care îmi asum responsabilitatea pentru deciziile multe şi greşite pe care le-am luat. Este un tip de comunicare care îl ajuta pe copil să se conecteze cu tine, să te indentifice ca actor al acestui scenariu, să empatizeze cu tine şi să te vadă ca o persoană.

Faceţi acest test. Fiţi atenţi la cât de des foloseşte cel de lângă tine afirmaţii care te includ şi pe tine. Începe să-ţi povestească viaţa lui de parcă ar fi a ta. De pildă, o afirmaţie pe care am auzit-o chiar astăzi la un speaker : noi suntem obişnuiţi să ne victimizăm şi să-i condamnăm pe ceilalţi. Este o agresivitate in această afirmaţie pentru că mă include forţat într-un Noi, chiar dacă chiar așa stau lucrurile. Însă este o formă fină de abuz şi de lipsă de responsabilitate. Este ceea ce cred că e bine să învățăm să nu facem cu copiii noştri. Să vorbim cu ei cu EU, nu cu Noi. Cred ca ar fi o schimbare importantă de percepție a sinelui, iar copilul va rezona ca persoană la noua formă de comunicare. Curaj!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa