Vocea ta: Draga mea copilă, iubirea mea… nouă!

Despre iubirea mamei pentru copilul ei…

18 aprilie

Azi i-am citit Cristinei o poveste întreagă : „Povestea unei familii fericite”. Știu că m-a ascultat (atât cât este un bebeluș capabil să o facă), chiar dacă nu a înțeles sensul cuvintelor. A fost foarte atentă, m-a privit mult cu ochii ei mari, cenușiu-verzui, și a râs (știu bine că zâmbetul, la această vârstă, este doar un reflex al trupului, dar tot este încurajator pentru un părinte), la răstimpuri, la grimasele pe care le făceam eu în timp ce povesteam.

Mulțumesc, Doamne!

La prânz, în timp ce o alăptam, i-am pus o melodie de Mozart. Am citit că muzica acestui compozitor stimulează mult creierul, dar și liniștește psihicul. La un moment dat, Cristina a dat drumul la sân, și a rămas liniștită, închizând și deschizând ochii, gata să adoarmă…

Sânii încă mă dor când suge, e o durere continuă dar pe care am acceptat-o și asumat-o. Mulțumesc, Doamne!

Eu cred că Dumnezeu nu ar vrea să suferim, dar uneori nu îi rămâne de ales: când vede că nu „merge” printr-o altă cale, când vede că omul tot nu vrea să învețe, tot nu vrea să se îndrepte, tot nu vrea să se pocăiască, să se smerească… Abia atunci îngăduie suferința, fie sufletească, existențială, sau trupească. Iar noi, răbdând aceste dureri, putem primi Raiul.

Am impresia ca tot ce vrea este să mă știe lângă ea

Cristina își poate ține căpșorul de acum câteva zile, și tot acum câteva zile, am auzit-o gângurind pentru prima oară. De atunci, am mai auzit-o scoțând câte un gângurit când și când. Cel mai rău este când plânge și nu înțeleg de ce …

Uneori, am impresia ca tot ce vrea este să mă știe lângă ea, și mai mult, să o bag în seamă numai pe ea, să fiu cu totul pentru ea, fie că îi vorbesc, fie că îi citesc, fie că doar mă uit la ea…

Draga mea fetiță Cristina, iubirea mea nouă !

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație