Eternul război noră-soacră. „Nu o să-i fac nurorii ce mi-a făcut mie soacra!”

Războiul noră-soacră. Am avut soacră doar șase ani și în acest răstimp ne-am văzut de maximum 10 ori. Așa a vrut ea… Acum, am două nurori și pot spune că acest război între soacră și noră este real. Mai discret, mai pe față, el există.

După ce vreo cinci ani nu am avut probleme cu prima noră (mezina e în familia noastră de doar doi ani), dintr-o dată au apărut mici frecușuri. Tot cam de atunci am început să-mi studiez prietenii și cunoștințele. Descoperirea pe care am făcut-o nu va fi răsplătită cu siguranță cu Premiul Nobel, dar va confirma ceea ce mulți știu deja: războiul între soacră și noră există!
Ginerii se înțeleg mai bine cu soacrele, iar nurorile cu socrii! Singura explicație pe care am găsit-o e că nu-și încalcă teritoriul! Fetele nu iau șurubelnița din mâna socrului ca să repare ce se strică, în timp ce ginerii nu iau lingura soacrei și nici nu-și bagă nasul în cămara ei. Apoi, vine gelozia!

Războiul noră-soacră: „Când băieții s-au căsătorit, am înțeles”

Îmi amintesc că aveau băieții mei vreo 4-5 anișori când am simțit prima dată ghimpele geloziei! Numai gândul că o altă femeie îi va dezmierda și le va alina suferința atunci când era cazul, mă făcea să scot flăcări pe nări. Soțul meu, mult mai pragmatic, a început să râdă când i-am spus și mi-a zis că am timp să-mi vin în fire și să înțeleg că acesta e mersul vieții.

A avut dreptate și până s-au căsătorit am înțeles. Aș minți să spun că nu mă mai doare când îmi vine mezinul acasă și își sărută nevasta după care mă salută pe mine, dar cu toată durerea am făcut un pas în spate. Este încă unul dintre sacrificiile pe care le face o mamă: să se dea discret la o parte și să aștepte să i se ceară sfatul sau ajutorul.

Războiul noră-soacră: „Nu o să-i fac nurorii ce mi-a făcut mie soacra!”

Îmi place să cred că sunt prietenă cu nurorile mele, deși poate că ele nu sunt de aceeași părere. Mai în glumă, mai în serios, nora cea mare mi-a spus la un moment dat că ea nu o să-i facă nurorii ei ce i-am făcut eu! Am rămas șocată, recunosc, pentru că am crezut cu sinceritate că avem o relație aproape perfectă care dărâma mitul războiului dintre soacră și noră.
Am aflat într-un final ce o deranjase și, zâmbind cu amărăciune, i-am spus că sper să apuc ziua în care o să fie și soacră. Când ești tânără, te plângi de soacra ta și apoi, în cele mai multe cazuri, faci același lucru când treci de cealaltă parte a baricadei.

Una peste alta, noi chiar nu avem probleme mari, deși m-am convins că, indiferent dacă-mi place sau nu, războiul între soacră și noră există. Avantajul relației mele cu nurorile este o relație bazată de sinceritate (chiar dacă uneori doare), pe respect (reciproc) și pe faptul că petrecem mult timp liber împreună cu copiii în parcuri, la pădure, la munte, adunându-ne o dată pe săptămână la un joc de cărți (adulții). Mai mult, mezina mă răsfață cu ședințe de coafură și machiaj. E pasionată de styling și eu mă „sacrific” și fac pe cobaiul. Cred că de fapt, cel mai important e că încercăm.

„Să încercăm să nu ne mai criticăm nurorile tot timpul”

Nu cred că interesează pe nimeni sfatul meu, dar dacă tot am o ocazie, am să profit de ea: doamnelor soacre hai să încercăm să nu ne mai criticăm nurorile tot timpul (chiar dacă e tentant), să nu mai trăim cu ideea că numai noi facem lucrurile bine (deși eu tind să cred asta ). Să încercăm să le ascultăm și să înțelegem și punctul lor de vedere și să le fim prietene. Nu ne garantează nimeni că nu ni se va reproșa la un moment că nu am făcut aia sau că nu am ajutat cu ailaltă, dar dacă am încerca, războiul dintre soacră și noră ar deveni la un moment dat doar un mit… Cum ar fi?

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație