Gătește cu copiii! Este cel mai grozav lucru

mama cu copiii in bucatarie

Gătește cu copiii tăi ori de câte ori ai ocazia. Reprezintă una dintre modalitățile excelente de a petrece timp de calitate împreună, este amuzant, îți este de ajutor și le vei insufla dorința și plăcerea de a găti când vor deveni adulți.

Mama mea gătea și gătea dumnezeiește. Nu am mai mâncat niciodată prăjituri și mâncăruri atât de bune de când nu mai este ea. Probabil mă va urmări toată viața gustul tortului de bezea pe care îl făcea ea și, chiar dacă o ajutam de fiecare dată, nu am mai reușit să îl reproduc.

De foarte mică, am început să stau în bucătărie cu ea. Uneori, chiar ea mă chema să-i țin companie. Îmi plăcea compania ei și îmi plăcea că în timp ce amesteca în oale și tigăi îmi spunea povești, unele adevărate, unele inventate. Când am mai crescut, a început să mă roage să fac lucruri mărunte, precum să-i scot unele ingrediente din frigider sau să amestec într-o cratiță cu mâncare de pe foc. Încet, încet mi-a pus lingura și cuțitul în mână și găteam amândouă de la un capăt la coadă cât pentru un batalion. Nu exista zi de naștere sau sărbătoare pentru care să nu pregătim 20 de rețete împreună, iar dacă atunci când eram mică îmi spunea ea povești, ajunsă adolescentă, era momentul ideal când puteam să-i povestesc toate sentimentele, trăirile, senzațiile, emoțiile, fricile sau frustrările mele. Era cel mai bun ascultător din lume și, chiar dacă uneori mă jenam să-i mărturisesc ceva, simțeam că trebuia să-i spun totul căci altfel un secret cât de mic ar fi deteriorat relația dintre noi.

De când am devenit mamă, încă de pe vremea când ai mei copii erau bebeluși, îi luam în bucătărie cu mine. Eram nostalgică căci îmi era extrem de dor de mama și încercam să reeditez momentele noastre din bucătărie. Îi țineam în scoică sau în coșuleț și le spuneam verzi și uscate, le povesteam ce fac, le cântam și le povesteam tot ce-mi trecea prin minte. Când băiatul meu cel mare avea vreo doi ani, am început să-l rog să-mi dea o mână de ajutor: să pună pateurile în tava de copt, să așeze formele de hârtie în tava de brioșe sau să spele legumele. Mă ajuta chiar să ținem împreună mixerul în mână sau să punem murături pentru iarnă.

A apărut și copilul cel mic și urmând puterea exemplului, el a vrut să participe în bucătărie chiar mai devreme de vârsta de doi ani.

Recunosc, ce rămâne în urma lor după ce trec prin bucătărie, este greu de descris, dar ușor de imaginat pentru părinți. Mai ales când avem de frământat câte o prăjitură. Jumătate de făină ajunge pe jos, poate și câte un ou spart, laptele mai sare pe pereți, iar apa țâșnește peste tot atunci când vor să spele legumele sau fructele. Ei ar vrea să spele și vasele, însă simt că nu sunt încă pregătiți. Abia după mai bine de patru ani de gătit împreună, am început să simt că am puțin ajutor pentru că atunci când am nevoie de ceva, băiatul cel mare poate să ducă cu succes o sarcină la bun sfârșit.

Cel mic încă își mai lasă semnele trecerii lui prin bucătărie, însă faptul că amândoi sunt atât de fericiți și că apreciază enorm de mult timpul pe care îl petrecem împreună, mă face să uit de tot. Recunosc, pe moment mă supăr puțin că trebuie să muncesc în plus ca să strâng mizeria lăsată de ei, însă, atunci când acest subiect este adus în discuție, le recomand tuturor prietenilor să gătească împreună cu copiii. Zilnic petrecem măcar câteva minute împreună, iar în weekend uneori chiar și o oră. Mai mult de atât se plictisesc, așa că atunci când văd că nu mai au chef îi eliberez de sarcini.

Este probabil unul dintre cele mai importante momente ale noastre: râdem, povestim, vorbim și învățăm. Nu există aliment, legumă, fruct sau bucată de carne pe care să nu fi pus mâna și despre care să nu le fi vorbit. Știu deja ce cu ce se potrivește, ce anume dă gust mâncărurilor și au înțeles exact de ce e nevoie de un praf de sare atunci când facem o prăjitură. Am avut surpriza ca la anumite prăjituri pe care le facem mai des să-și amintească o parte din rețetă și să-mi spună: „Data trecută ai pus unt topit, acum de ce pui ulei?”.

Partea lor preferată, ca a oricărui copil probabil, este aceea în care facem forme din aluat de prăjituri. Le place la nebunie să folosească sucitorul și să taie figurinele preferate. Iar după ce terminăm pare că apreciază și mai mult rezultatul muncii noastre.

Ce gătim azi?

Iar dacă trebuie să vorbim despre ce gătim împreună, încerc, pe cât se poate, să propun rețete de mâncăruri sănătoase. Mi se pare extrem de important să-i obișnuiesc de mici cu un stil de viață sănătos pentru că astfel, mai târziu în viață, vor reuși să facă singuri cele mai bune alegeri pentru ei.

Și pentru ca tot timpul sunt pe lângă mine în bucătărie, i-am obișnuit încă de foarte mici cu cele 3 mese pe zi. Pentru micul dejun mă ajută să pun alimentele pe masă, însă pentru masa de prânz, sunt înnebuniți să participe la pregătirea supelor sau ciorbelor, iar seara nu ies din bucătărie până nu își pun amprenta de maeștri bucătari. Le place să se uite și să analizeze peștele pe care urmează să-l gătim, le place să le povestesc despre combinațiile de gusturi, să spele legume, fructe, să spargă ouă sau să adauge ingredientele. Fiecare masă pe care o servim acasă este gătită, niciodată nu ne folosim de alimente semipreparate. Pentru că nu ne putem abține să mâncăm pizza doar de 3 ori pe an, ne place să facem în casă. Este momentul lor preferat, după cel al folosirii formelor de prăjituri, evident.

Așadar, dragi părinți, nu ratați astfel de momente. Mizeria care se face în bucătărie se curăță repede, dar ceea ce obțineți gătind împreună cu copiii este de neprețuit. În plus, mai mult ca siguri, când vor ajunge adulți vor găti la rândul lor și îi vor învăța acest lucru și pe copiii lor.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație