Lucruri care mă scot din minți la copiii mei

Copiii reușesc ușor să ne scoată din minți mai ales dacă am avut o zi nu tocmai bună. E greu să faci față solicitărilor aberante ale unui copil, însă când deja sunt cel puțin doi, iar fiecare pare să vrea imposibilul, lucrurile pot să o ia ușor razna.

De fix șase ani sunt mamă. Este cea mai frumoasă stare pe care am trăit-o vreodată, însă și cea mai provocatoare. Dacă atunci când erau mici, bebeluși adică, aveau tot felul de nevoi primare în fața cărora eu trebuia să răspund afirmativ și prompt, de când au început să lege primele cuvinte a luat ființă o nouă formă de comunicare în care ei sunt emițătorii iar eu receptorul ce primește semnalele unul după altul, indiferent de natura lui.

Lucruri care mă scot din minți la copiii mei: Mă scot din minți cererile aberante

Bănuiesc că cei care aveți copii trecuți de vârsta de 2-3 ani, cunoașteți aceste replici: „Mami, vreau acum avionul albastru”, jucărie pe care am lăsat-o acasă, noi fiind în concediu. Iar oricât aș încerca să îi explic că îmi este imposibil să-i satisfac nevoile, criza de isterie se apropie ca o vijelie de vară, cu ropote și tunete, până ajunge torențială.

Un alt exemplu de acțiuni și dialoguri aberante:

Eu: Ar fi nevoie să faci baie!
El: Nu vreau.
Eu: Dacă nu faci baie, nu o să ai corpul curat și pielea sănătoasă…
El: Nu vreau.
Eu (încercând să-mi păstrez calmul): Trebuie să faci baie! Toți facem baie, și eu și tati și frățiorul tău și tu trebuie să fii curat.
El: Nu.
Eu: Ai de ales între a face baie cu multe jucării în cadă sau a face duș. Ce alegi?
El: Nu.

Cumva se transformă într-un dialog al surzilor care ajunge să mă scoată din minți și pentru care nu găsesc soluție concretă.

O altă situație aberantă și absurdă este cea în care refuză complet să mănânce ceva, fără ca măcar să fi gustat măcar o dată. Stau o jumătate de zi în bucătărie, gătesc cât mai sănătos și cât mai cu gust, iar la ora mesei, cel mic lovește farfuria cu mâna vărsând eventual ciorba pe masă, fără ca măcar să guste o picătură și afirmând nervos: „Nu e bună asta. Nu-mi place deloc!”. Trag aer în piept, șterg masa și o iau de la capăt cu explicațiile, însă, uneori, situația nu se încheie în cei mai pacifiști termeni, căci da, sunt și eu om. Articolul continuă mai jos:

Lucruri care mă scot din minți la copiii mei

Tot legat de mâncare, dacă până ieri au mâncat cu multă plăcere un fel de mâncare, se poate întâmpla ca azi să nici măcar să nu mai vrea să guste spunând că este „scârbos”. Această situație mă depășește cu desăvârșire și încerc să mă resemnez scoțând pentru o perioadă acele alimente din meniul lor.

Lucruri care mă scot din minți la mine

Fiind o mamă a cărei grijă este orientată spre nevoile copiilor, încerc mereu să le acord încredere, respect și să le ofer o poziție corespunzătoare în familie. Am întâlnit opinii ale unor diverși oameni care îmi spuneau că nu trebuie să-i întreb pe cei mici ce vor și nu trebuie să stau la discuții cu ei, căci altfel mi se urcă în cap. Am refuzat total acest stil de parenting și cred în continuare că totul se va rezolva cu vorba bună. Depinde foarte mult de vârsta copiilor, de starea lor de spirit în momentul respectiv, dar și de a mea pentru a ajunge la o comunicare bună.

Aceasta este teoria după care mă ghidez, dar uneori și aceasta mă scoate din minți pentru că simt că pierd controlul și nu văd rezultate pozitive. Mă scoate din minți că nu știu sau nu pot să gestionez anumite situații în care cedez în fața lor, știind clar că nu e bine ce fac, iar ei profită de acest lucru.

Mă scoate din minți faptul că nu pot să le rezist și dacă atunci când am spus, de exemplu, că azi nu mergem în parc, până la urmă cedez în fața rugăminților fierbinți și le fac pe plac. Atunci mai încerc timid să mai pun măcar o regulă, pentru confortul meu psihic și îi anunț că dacă totuși mergem în parc, azi nu luăm înghețată, știind de la bun început că voi sfârși prin a le face și această plăcere. Ei sunt slăbiciunea mea, iar această slăbiciune mă face foarte vulnerabilă.

Însă dacă este ceva cu adevărat important cară mă scoate din minți este faptul că nu am reușit să controlez situațiile de nervi ale copiilor în care ei ajung să mă lovească.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Intră în conversație