Lupul, pozitivitatea și fricile noastre
Exista cândva un lup mare și rău care avea prostul obicei să supere personajele de poveste preferate. Știm despre lupul nostru că era un caracter negativ, un bau-bau care speria copiii, care mânca oameni și își devora suratele animale. Pe el gândirea magică a copiilor l-a transformat într-un personaj exemplar.
Am auzit așadar că lupul intră in casa iezilor cu sacoșa plină de fructe și legume proaspete, face curat și pregătește masa pentru copiii flămânzi și pentru mama lor ocupată. Tot el o ajută pe Scufița Roșie să găsească drumul spre casa bunicii după care pleacă cu vânătorul să adune lemne pentru foc. Lupul este harnic și cuminte. El merge la școală și învață bine. Numai așa îi va putea ajuta pe cei trei purceluși să-și construiască fiecare câte o casă frumoasă și durabilă.
Lupul cel rău nu este doar nu personaj desprins din poveștile copilăriei
Din păcate însă, lupul cel rău nu este doar nu personaj desprins din poveștile copilăriei, ci este cât se poate de real atât pentru cei mici, cât și pentru părinți. Este vorba despre același lup care apare pe nepusă masă in viața noastră aducând cu el răcelile, durerile de dinți și tantrumurile; este lupul care ne face să nu înțelegem semnalele pe care ni le trimit copiii, să ne întrebăm neputincioși de ce plâng, de ce țipă, de ce mușcă, de ce aruncă cu jucării, de ce nu vorbesc, de ce ne refuză ajutorul, de ce nu ne ascultă, de ce nu învață bine ș.a.m.d.
Odată cu înaintarea în vârstă copiii descoperă barierele, obstacolele și eșecurile pe care lupul ce-l rău le transformă în supărări și frustrări. Ce bine ar fi ca ele să nu existe, să nu ne chinuie copiii și pe noi odată cu ei.
Cât ne-am dori noi părinții să avem copii veșnic liniștiți și fericiți, iar noi doar să ne bucurăm de voia bună și de entuziasmul lor. Am vrea ca toate problemele să dispară peste noapte odată cu lupul cel rău. Nu numai că nu se poate, dar nici nu cred că ar fi bine.
Lupul oricum există și împarte pădurea cu noi
El nu arde, nu se evapora, dar se poate schimba. Lupul bun le dezvoltă copiilor inteligența emoțională, îi face mai creativi, mai harnici, mai înțelegători. El transformă problemele în situații, iar momentele dificile în bune ocazii de a învața.
Lupul bun este optimist și proactiv, are o imaginație bogată și sănătoasă și este mereu dispus să ofere ajutor. Este un exemplu pozitiv, nu-i asa?
