Nu există metode de liniștire a bebelușului ca la carte, un ghid al metodelor pe care să le încerci, ci doar încercări pe care le poți face în funcție de cum îți simți copilul.
Cred că orice mamă trece prin panica situațiilor când bebelușul plânge neconsolat și nu știe ce să-i facă, mai ales în primele săptămâni de viață când totul este nou, când nici mama și nici copilul nu s-au adaptat încă vieții împreună.
Îmi amintesc perfect momentul în care am devenit pentru prima dată mamă și la câteva zile de la acest episod minunat am ajuns cu copilul acasă de la maternitate. La 20 de minute după ce am intrat pe ușă s-a trezit din somnul plăcut care îl cuprinsese în mașină și a început să plângă. Mă simțeam extrem de neajutorată și de panicată căci nu mai aveam personalul din spital care să mă ajute în caz de nevoie și totul depindea numai de mine. Și cred că toate ați trecut sau veți trece prin acele momente în care vă imaginați ce e mai rău. Puneți un simplu plâns pe seama unei boli grave, căci da, hormonii unei proaspete mămici nu o lasă să vadă clar realitatea. Sunt și mame extrem de calme și de cool pe care le admir din tot sufletul, însă, fiecare lacrimă a bebelușului meu m-a făcut să-mi imaginez cele mai negre situații. Norocul meu a fost că medicul pediatru al copilului îmi era prietenă și puteam să o sun oricând ca să mă liniștesc. Ce-i drept, ea mă liniștea pe mine, însă târziu am aflat că și ea a trecut prin aceleași stări.
Cu timpul însă am început să-mi cunosc copilul, să-i recunosc tipurile de plâns și tot încercând, să găsesc într-un final cele mai bune metode de liniștire a bebelușului. Însă, dacă nu știați, am o veste pentru voi: dacă azi ați găsit metoda cu care s-a liniștit, mâine s-ar putea să nu mai funcționeze, pentru că nu există o rețetă.
Metode de liniștire a bebelușului testate
Pentru că nici o zi nu seamănă cu alta, la fel cum fiecare copil este unic, de fiecare dată când copilul plângea și nu se putea liniști singur, aveam un arsenal de metode de liniștire pe care în scoteam la bătaie. Înainte de toate, am încercat să caut orice urmă de disconfort: de la schimbatul scutecului, până la urmărirea semnelor de oboseală, de foame sau de durere. Mă asiguram că nu-l doare burtica, că nu-l deranjează un zgomot, o lumină puternică sau că nu are vreo ață sau fir de păr înfășurate de vreun deget. Mă asiguram că nu-l strâng hăinuțele sau vreo țesătură îi provoacă mâncărimi pe piele. Dacă totul era în regulă, scoteam la bătaie armele:
Păstrează-ți calmul. Înainte de toate, înainte de a încerca orice metodă, tu trebuie să fii foarte liniștită. Am citit un sfat foarte interesant într-o carte de parenting: când simți că nu mai poți, când ești mai agitată decât copilul, așează-l undeva jos, pe podea, pe o pătură, în mijlocul camerei, unde ești sigură că nu are ce să pățească, nu are cum să cadă, să se lovească și ia-ți cinci minute de pauză. Dacă tu te liniștești și ești bine, atunci ai toate șansele să se liniștească și el. Dacă nu, îi poți transmite agitația, fricile și angoasele tale și totul e pierdut din start.
Suflă-i în față. Știu că sună puțin crudă această metodă. Și eu când am auzit de ea mi-am amintit de cum mă jucam cu câinele meu și îi suflam în față, dar, uneori chiar funcționează. Copilul este atât de surprins de acest gest și chiar i se pare plăcut. Dar nu funcționează mereu, uneori poate să-l enerveze și mai tare.
Înfașă-l. Nu îl înfășa cum se făcea pe vremuri, eu însumi sunt foarte împotriva acestor obiceiuri. Poți să-l înfeși într-o păturică, fără să-l strângi și să-l ții puțin în brațe. Căldura și textura moale a păturii ar putea să-l facă să se simtă bine, în siguranță și să-l liniștească. Atenție însă că poate să-i fie prea cald, lucru care îi poate crea un disconfort.
Leagănă-l. Uneori este suficient doar să-l iei în brațe pentru că o altă nevoie primordială a unui nou născut, pe lângă hrană, somn și nevoile fiziologice este cea a iubirii. Copilul poate plânge pentru că are nevoie de atenție, are nevoie să se simtă iubit și alintat. Iar la această vârstă nu va înțelege că-i spui asta, la fel cum nu va observa iubirea din ochii tăi. Ia-l în brațe și leagănă-l. Asta merge mai de fiecare dată. Și ca să fie metoda dusă până la capăt, poți chiar să-i cânți. Vocea ta, mirosul pielii tale dar și căldura brațelor tale ar putea să-l facă să se simtă ca în burta ta.
Așază-l pe burtică. Uneori, faptul că-i schimbi poziția îl poate ajuta. Așezatul pe burtică e ceva nou care îl va incita și ar putea uita puțin de supărarea lui, mai ales dacă îl macină și colicile. Această poziție este foarte bună și pentru durerile provocate de colici.
Așază-l fără haine pe pieptul tău gol. Această metodă la mine a funcționat perfect. Când chiar nu mai știam ce să-i fac, îl dezbrăcam, după ce mă asiguram că în casă este suficient de cald, mă dezbrăcam și eu și îl așezam pe pielea mea. Era poziția lui preferată și dacă îi mai și cântam ceva, ar fi stat ore întregi așa. De fiecare dată adormea atât de liniștit și eu eram atât de bine că nu-mi venea să-l mai las din brațe dacă după o oră nu aș fi simțit furnicături din cauza poziției.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
